Atitudinea pozitivă față de greşeli

Daca gresim in ceea ce facem (task-uri, erori de date etc.) sau nu stim clar cum ss facem un lucru, frumos ar fi sa acceptam, sa cerem ajutor si sa invatam.

Pentru că avem foarte multă experienţă în antrenarea managerilor (noi, cei de la MMM Consulting) şi mai ales pentru că în ultimii ani am tot rulat programe de dezvoltare managerială, m-am gândit să scriu un articol despre greşelile pe care managerii aflați la început de drum le pot face, inspirându-mă din poveştile participanților la cursuri. Apoi, am realizat că sunt deja o mulţime de astfel de materiale pe internet. Mai mult decât atât, m-am întrebat cum ar putea un articol care inventariază posibile greşeli să ajute managerii să nu le mai facă.

Desigur, i-ar putea face mai conştienţi şi mai vigilenţi, Dar în ce măsură, în mod real, ei vor ocoli potenţialele erori doar pentru că au citit un articol (sau mai multe) despre asta. M-am gândit apoi că îmi trebuie ceva mai pragmatic şi cu mai mult folos! Până la urmă, cu toţii mai greşim, din când în când. Aşa că, am schimbat întrebările: ce faci când greşeşti, cum îţi păstrezi o atitudine pozitivă, cum îţi menţii stima de sine şi cum alungi gândurile negative de tipul “Nu sunt un manager bun…”, “Poate era prea devreme să promovez…”, “O să eşuez…”

Drept urmare, îţi propun în continuare câteva potenţiale soluţii pentru momentele în care te confrunţi cu dificultăţi sau în care lucrurile nu ies aşa cum ți-ai dorit.

Scapă de judecăţi, gânduri negative şi etichete!

E normal ca atunci când facem o greşeală, primul nostru impuls să fie acela de a da vina pe cineva sau chiar pe noi înșine, de a pune etichete cu explicații (“dacă eram mai atent…”, “dacă m-ar fi întrebat şi pe mine…”,  “dacă ar fi făcut treaba din vreme…”) şi de a ne lăsa pradă nervilor.

Ei bine, sentimentul de vină este singura emoţie care nu ne foloseşte la nimic. Studiile arată că furia, de exemplu, sau tristeţea sunt emoţii funcţionale şi ne ajută în situaţiile cu care ne confruntăm. Însă vinovăția este singura emoţie fără rost (ea nu ne va împiedica să ne comportăm într-un anume fel sau să repetăm un comportament, nu ne ajută să găsim soluţii).

Aşa că, haideți să renunţăm la vină! Bine, veți zice, dar cum să fac asta? Un instrument simplu pe care îl puteţi utiliza este “plăcinta responsabilităţii”. În orice încurcătură organizaţională, responsabilitatea nu este întotdeauna doar a cuiva, ci ea se împarte, aşa cum vedeţi în poza de mai jos:

Când ceva nu iese cum trebuie, indiferent dacă este vorba despre o interacţiune, un termen-limită depăşit sau un conflict, ne putem folosi de această plăcintă pentru a vedea cum să facem lucrurile diferit data viitoare şi pentru a vedea cu cine să discutăm pentru a preveni. Îţi poţi pune următoarele întrebări: ce pot face eu, concret, pentru a preveni o situaţie similară în viitor? ce ar trebui să schimb? cu ce încep? ce ar trebui să facă celălalt, cum îi pot transmite asta, când îmi propun să o fac?