Cum l-am declarat lider pe Welch?

Cum l-am declarat lider pe Welch?

de Adrian Mihai

Ce-l face pe Welch să fie lider? Am căutat răspunsul în două dintre cărţile sale. În “Câştigătorii”, Jack Welch şi Suzy Welch dedică un capitol comportamentului liderului. Întrebarea “Ce face un lider?” primeşte opt răspunsuri concrete, aproape didactice. Explicate în detaliu, pot fi considerate lecţii utile oricărui manager.

leader

Am vrut să vedem şi ce face “popa”. Am căutat în cartea autobiografică “Jack. Dintr-o bucată” (titlu original: Jack. Straight from the Gut.) cum se raportează acţiunile sale, faţă de teoria leadershipului. Aşa cum era de aşteptat, volumul abundă în mărturii ce pot fi potrivite acelor “definiţii” ale comportamentului unui lider, la fel ca în jocurile în care copii desenează săgeţi pentru a face perechi.

Am selectat câteva întâmplări, fără a avea pretenţia că le-am ales pe cele mai reprezentative. Iată care sunt acestea:

1. Un lider îşi perfecţionează continuu echipa, folosindu-se de orice problemă care intervine ca de o ocazie pentru a-şi evalua oamenii, a-i instrui şi a le stimula încrederea în sine.

“GE înseamnă a găsi oameni de calitate, indiferent de unde vin. Sunt exagerat în multe privinţe, dar nimic nu se compară cu pasiunea mea pentru a face din oameni specializarea principală a GE. În acest caz, deşi ar putea să pară contradictoriu, sistemul joacă un rol important în acest sens. Pentru un tip care urăşte birocraţia şi protestează împotriva ei, rigoarea sistemului nostru de oameni este ceea ce dă viaţa întregii maşinării.” (pag.194 Jack. Dintr-o bucată, Editura Publica)

2. Un lider face ca oamenii nu numai să înţeleagă viziunea companiei ci şi să şi-o însuşească

În 1984, revista Fortune l-a plasat pe Welch în topul “Zece cei mai duri şefi din America”. Articolul de prezentare conţinea şi opinia unui angajat, despre cel mai rău şef. Acesta spunea că nu a întâlnit pe nimeni “cu atât de multe idei creative de afaceri. Nimeni nu mi-a stimulat vreodată gândirea atât de bine”. Alt angajat declară că Welch “a adus la GE pasiunea şi dedicaţia ce caracterizează cele  mai bune companii ce se lansează în Silicon Valley”. (pag.165)

3. Un lider se face iubit de toţi, emanând energie pozitivă şi optimism.

“Le-am spus întotdeauna directorilor generali ai afacerilor noastre că pasiunea lor determina gradul de intensitate al energiei organizaţiei.”

“Directorul general este cel care dă tonul” (pag.449)

4.  Un lider creează o atmosferă de încredere prin sinceritate, transparenta şi recunoaştere a meritului.

“A împărţi aprecieri era pentru mine ca respiratul. Într-o meritocraţie, nimic nu este mai important”. Welch mărturiseşte că împărţea mereu aprecieri: un bonus în opţiuni sau o mărire de salariu, dar şi o vorbă bună când întâlnea pe cineva pe coridor. “Am vrut întotdeauna că fiecare să ştie unde se situa”, spune Welch. (pag. 457)

5. Un lider are curajul de a lua decizii nepopulare sau bazate pe intuiţie.

Vânzarea afacerii cu electrocasnice mici a GE, în 1983, a declanşat o “agitaţie incredibilă”. Mesajele transmiteau acelaşi lucru: “Cum mai putem fi GE dacă nu mai facem maşini de călcat şi prăjitoare de pâine?” “Ce fel de om eşti? Dacă faci asta, e clar că vei face orice!” (pag. 152)

6. Un bun manager pune insistent întrebări şi examinează situaţia, cu o  curiozitate vecină cu scepticismul, având grijă ca întrebările sale să determine oamenii să acţioneze.

Analiza unei situaţii se poate face în multe moduri. Un “brainstorming” informal era anunţat printr-o expresie colocvială: “Hai să ne bălăcim un pic în asta”. Fără hartii, fără memo-uri, indiferent de titluri sau poziţii în companie, angajaţii se adunau pentru a dezbate o problemă. “Din bălăceala au ieşit unele dintre cele mai bune decizii ale noastre”, spunea Welch (pag. 467).

7. Un bun manager îşi inspiră subordonaţii să-şi asume riscuri şi să înveţe, oferindu-le propriul exemplu.

În “Câştigătorii”, Welch povesteşte cum îşi făcuse un obicei din a-şi încuraja echipa să aibă iniţiativă, să-şi asume riscuri. Le povestea oamenilor săi prima sa mare greşeală, când a aruncat în aer o staţie pilot din Pittsfield. Nimeni nu fusese rănit. A primit însă şi o lecţie de leadership din partea superiorului şefului sau. “Modul plin de înţelegere în care mi-a pus întrebări, pentru a stabili ştiinţific motivele incidentului, m-a învăţat nu numai cum să îmbunătăţesc procesul de fabricaţie, ci, şi mai important, cum să mă port cu oamenii când se află într-o situaţie dificilă”.

8. Un bun manager sărbătoreşte reuşitele.

O comandă de 500 de dolari pentru pelete de plastic era sărbătorită cu o bere, cu colegii, în drum spre casă. Când pe listă se mai adunau zece clienţi care plasau astfel de comenzi, se organizau petreceri cu butoaie de bere şi pizza. (pag.57)

Despre Welch, pe scurt

Jack Welch surprinde printr-un discurs direct, pe înţelesul publicului larg, atât în cărţile sale, dar parcă şi mai puternic în apariţiile publice. Welch a fost preşedinte şi CEO la General Electric între 1981 şi 2001. În anii 80 şi-a căpătat porecla “Neutron Jack”, ca urmare a faptului că elimina oamenii din organizaţie, dar lasă clădirile intacte. La sfârşitul lui 1980 GE avea 411.000 angajaţi. Cinci ani mai târziu, grupul mai avea 299.000 de angajaţi. 37.000 lucrau în companii pe care grupul le vânduse.

În 1980 GE avea venituri de 26,8 miliarde dolari, iar zece ani mai târziu acestea se apropiau de 130 miliarde de dolari.

Totuşi rezultatele sale sunt contestate, meritul fiind împărţit cu alţi manageri. Contestate sunt şi metodele dure prin care le-a obţinut.