Regimul juridic al retribuirii activităţilor de vânzări

Activităţile de vânzări au caracteristici aparte în ceea ce priveşte retribuirea persoanelor care le prestează. Acest fapt generează de multe ori riscuri pentru prestatori, deoarece nu au siguranţa încasării tuturor veniturilor cuvenite. În rândurile următoare, vom face o scurtă analiză a modalităţilor de plată pentru cei implicaţi în activităţi de vânzări, respectiv a riscurilor şi beneficiilor aferente.

Spre deosebire de majoritatea activităţilor profesionale care sunt retribuite pe baza unui venit fix, persoanele care activează în domeniul vânzărilor sunt retribuite de regulă pe baza unui venit fix, la care se adaugă o bonificaţie calculată pe baza rezultatelor de vânzări obţinute (vânzări totale, vânzări pe anumite categorii de produse etc.).

Problema cea mai importantă în acest caz este reglementarea raporturilor juridice între cel care prestează aceste activităţi şi societatea pentru care ele sunt prestate, în aşa fel încât prestatorul serviciilor să se asigure că va încasa contravaloarea serviciilor prestate.

Reglementarea juridică a activităţilor de vânzări

Reglementarea juridică, respectiv retribuirea acestui gen de servicii, poate fi făcută sub mai multe forme, cele mai cunoscute fiind contractul de muncă, respectiv contractul de mandat comercial. Vom descrie pe scurt, în continuare, ce presupune fiecare dintre cele două variante.

Contractul individual de muncă

Este clasicul raport de muncă între un angajat şi un angajator. În cazul activităţilor de vânzări, spre deosebire de alte contracte individuale de muncă, acesta prevede clauze speciale de retribuire în funcţie de anumite rezultate atinse. Astfel, contractul include, de regulă, un venit minim garantat (care nu poate fi inferior venitului minim pe economie), respectiv un venit variabil în funcţie de rezultatele atinse.

Aceste clauze pot fi inserate în corpul individual de muncă sau într-un act adiţional, care să includă întreaga schemă de bonusare, în caz că aceasta este mai complexă.

Contractul de mandat comercial

Este acel contract în temeiul căruia o persoană (mandatarul) se obligă să încheie în numele şi pe seama altei persoane care i-a dat împuternicirea (mandantul) anumite acte juridice care pentru mandant sunt fapte de comerţ.

Mandatul comercial este cu titlu oneros. O caracteristică a acestuia este faptul că, chiar dacă părţile nu au prevăzut expres în contract o remuneraţie, mandantul datorează remuneraţia, care va fi stabilită ulterior de instanţa judecătorească.

De asemenea, mandantul are obligaţia să restituie cheltuielile făcute de mandatar pentru executarea mandatului.

Mandatarul trebuie să respecte clauzele contractului şi instrucţiunile ce i-au fost date. Dacă nu se conformează, va răspunde pentru prejudiciile cauzate mandantului. Tot mandatarul va răspunde şi de toate stricăciunile bunurilor care îi sunt încredinţate spre păstrare cu ocazia mandatului.

O noţiune importantă în cazul contractelor de mandat este privilegiul mandatarului. Prin acest privilegiu, mandatarului i se garantează plata sumelor de bani pe care le datorează mandantul cu titlu de retribuţie, cheltuielile făcute pentru executarea mandatului şi despăgubirile pentru prejudiciul suferit cu ocazia îndeplinirii mandatului. Creanţele mandatarului garantate prin privilegiul special au prioritate faţă de oricare alte creanţe împotriva mandantului. Pentru a asigura publicitatea privilegiului faţă de terţi, el trebuie înscris la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare.

Avantaje şi dezavantaje

Fiecare dintre aceste două metode are anumite avantaje, respectiv dezavantaje, pentru părţi, pe care le vom descrie succint mai jos.

Recomandări

Este foarte important ca, atât în cazul contractului de mandat comercial, cât mai ales în cazul contractului individual de muncă, clauzele de bonusare să fie foarte clar detaliate şi incluse în mod explicit în contract sau într-un act adiţional al acestuia. În acest fel, prestatorul se protejează de eventualele abuzuri, iar în cazul în care acestea apar, are posibilitatea de a-şi cere drepturile în instanţă.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •