Antreprenorul este un fel de Hopa-Mitică

Lumea e o scena

Acum un an, la un teambuilding intern, o colegă m-a întrebat dacă eu am vreodată insomnii, dacă ceva mă ține vreodată trează, noaptea.

A fost oarecum plăcut surprinsă să afle că, de fapt, sunt mai degrabă rare perioadele când dorm, când nu mă gândesc ore în șir la cum să fac lucrurile mai bine, când nu mă obsedează căutarea de soluții la problemele apărute peste zi.

La ce mă gândesc? La clienții firmei, la diversele discuții pe care le avem în firmă, la cum să ne diferențiem mai bine de concurență, cum să comunicăm mai bine despre brandul firmei, la oamenii cu care lucrez și la cum să atragem oameni buni, la cash flow, salarii…

Noi, antreprenorii, suntem zilnic prinși în diverse activități, atât interne, cât și cu clienții, suntem mereu în acțiune, agitați, ocupați. Probabil că unora le dăm impresia că totul este perfect, că ducem o viață fără griji, că totul ni se întâmplă ușor, fără bătăi de cap, în timp ce angajații “aleargă” toată ziua.

Aud des spunandu-se lucruri neplacute legate de antreprenorul roman

Dacă nu ne plângem tot timpul, dacă nu umblăm “cu norul deasupra capului” mereu, nu înseamnă că nu avem anxietăți. Dimpotrivă, avem foarte multe! Dacă în fiecare zi o luăm de la capăt, chiar dacă nu am dormit toată noaptea, este pentru că poate credem mult într-o idee, avem niște idealuri, credem că nu se poate altfel. Așa ne-am asumat noi să facem lucrurile în această viață; nu ne permitem “să ne așezăm jos și să renunțăm”; știm că trebuie să fim ca acele păpuși de pe vremuri, pe care dacă le puneai cu capul în jos se ridicau singure în picioare – cred că Hopa-Mitică se numeau…