O soluție civică la starea constantă de nemulțumire a românilor

O soluție civică la starea constantă de nemulțumire a românilor

Nouă, românilor, ne place să ne plângem. E o discuție care apare des în conversații, însoțită de clișee precum, „ţara asta”, „frumoasă țară, păcat de oameni” sau „dacă aș putea, mâine aș pleca afară”. Însă, ca orice clișee, asemenea afirmații au la bază adevăruri. Doar că simpla exprimare a nemulțumirii nu aduce niciun fel de schimbare, ci doar generează o stare perpetuă de frustrare şi resemnare.

Pentru a crea un dialog mai eficient, am putea să modificăm puțin clișeele. „Țara asta” are și ea un nume. Când trebuie să pronunțăm „România”, parcă ne stă în gât – nu pentru că am avea ceva cu numele, ci pentru că îl asociem involuntar cu o atitudine patriotardă.

„Dacă aș putea, mâine aș pleca afară” e o vorbă rostită de oamenii care probabil nu vor pleca niciodată din România, pentru că nu vor ajunge niciodată la competența românilor care excelează în afara ei. Cei care pleacă o fac adesea pentru că sunt prea calificați pentru ce le poate oferi sistemul românesc – fie el public sau privat.

Iar apoi, când ne uităm la cei care au rămas aici, ajungem la: „frumoasă țară, păcat de oameni.” Astfel ne învârtim în cerc și ajungem iar la „țara asta” din care vrem să plecăm. De ce nu există vorbe care să ne îndemne să „schimbăm”, „clădim” și să „rămânem”? Așteptăm mereu ca schimbarea să vină de la alții, dar niciodată nu încercăm să o generăm chiar noi…

Există însă și excepții. Unele iau forma unor asociații, care pot fi susținute printr-o metodă care nu implică niciun cost suplimentar: redirecționarea a 20% din impozitul pe profit. Cum orice companie se gândește la viitorul ei, fiecare investiție trebuie analizată în detaliu. Astfel, până și această redirecționare este o alegere care trebuie să producă o schimbare pozitivă. De aproape 7 ani, Asociația BookLand a luat schimbarea în propriile mâini.

Citeşte şi BookVader. Cum ajungi să faci din profesie o pasiune