Răspunderea patrimonială a salariatului – elemente decisive

Raspunderea patrimoniala a salariatului – elemente decisive

Din jurisprudenţa instanţelor de judecată, se reliefează faptul că, deşi angajatorii sunt vătămaţi în drepturile lor, cererile în instanţă care vizează atragerea răspunderii patrimoniale a angajatului sunt, în majoritatea lor, respinse motivat şi de faptul că angajatorul nu verifică dacă fapta ilicită a angajatului cauzatoare a prejudiciului poate constitui fundamentul atragerii răspunderii patrimoniale, dacă sunt efectiv întrunite cumulativ elementele acestui tip de răspundere.

Lipsa unui singur element al angajării răspunderii patrimoniale a salariatului conduce la imposibilitatea atragerii răspunderii patrimoniale a angajatului de către angajator. Motiv pentru care, prezentul articol vine să clarifice unele aspecte ale acestui tip de răspundere.

Raportul juridic de muncă dintre angajator şi angajat, stabilit prin contractul individual de muncă încheiat în formă scrisă[1] pentru valabilitate[2], este guvernat de norma specială a dreptului muncii, sens în care drepturile şi obligaţiile celor două părţi izvorăsc exclusiv din contractul individual de muncă. Pe cale de consecinţă, atragerea răspunderii patrimoniale a salariatului survine ca urmare a săvârşirii unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii patrimoniului angajatorului şi are un caracter reparator, salariatul fiind ţinut să răspundă cu propriul său patrimoniu, respectiv cu salariul său.

Potrivit prevederilor art. 254 alin. (1) din Legea nr. 53 din 2003 privind Codul muncii, republicat, (Codul muncii), salariaţii răspund patrimonial în temeiul normelor şi a principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor, justificat de faptul că, deşi răspunderea patrimonială se supune normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, răspunderea patrimonială a salariaţilor constituie o sancţiune specifică, cu caracter reparator, ce intervine ca urmare a săvârşirii cu vinovăţie a unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii în executarea unui contract.