De la simplu la complex

De la simplu la complex

„Ce om inteligent!” Această remarcă ar onora orice persoană care face subiectul discuției. Cine nu și-ar dori în echipă o persoană inteligentă? Cum altfel să ajungi la cârma unei companii decât prin inteligență?

Pe măsură ce specialiștii s-au adâncit în studii pe această temă, inteligența a devenit un subiect deopotrivă controversat. Ce tip de inteligență este necesar pentru a face față cu succes unui job sau pentru a avea o carieră strălucită?

Mie îmi place să spun că potențialul nostru este ca o avere pe care o păstrăm până ajungem în contextul cel mai potrivit pentru a o utiliza. În același registru, putem analiza și tipul de inteligență cu care abordăm o situație, în funcție de scopul pe care ni-l propunem.

Conform lui Francesc Torralba, filozof cu o gândire orientată spre antropologia filozofică și etică, „o persoană poate să nu fie dotată în mod special cu nici o inteligență, și totuși, datorită faptului că este înzestrată cu o combinație aparte de abilități, poate fi capabilă să îndeplinească o funcție unică”.

Harta tipurilor de inteligență a lui Francesc Torralba ne ajută să înțelegem cum funcționează acestea laolaltă, în funcție de rolul pe care individul și-l asumă pentru îndeplinirea obiectivului.

Inteligența lingvistică, care se presupune că este necesară numai celor care caută să se desăvârșească în domeniul literar artistic, este o formă uzuală de inteligență pe care o utilizăm atunci când învățăm o limbă străină, ne exprimăm în scris sau verbal și, mai ales, atunci când ne ascultăm interlocutorul.

Inteligența muzicală este deseori întâlnită la persoanele care-și cultivă cunoștințele în domeniul muzical, fie ei interpreți, autori sau doar ascultători. Este una dintre inteligențele care pot funcționa independent de alt tip de inteligență.

Inteligența logico-matematică, cea mai veche formă de inteligență recunoscută pentru abilitatea persoanelor de a face conexiuni, raționamente și deducții, este necesară, dar nu și suficientă pentru reușita profesională.

IQ-ul, așa cum îl regăsim în formularele de evaluare, ne definește capacitatea de învățare și dezvoltare mentală. Este o caracteristică greu de dezvoltat pe parcursul vieții și vine la pachet cu moștenirea genetică a fiecărui individ.

Inteligența corporală și chinestezică ne caracterizează acțiunile care au ca scop exercițiul fizic, sportul, dansul, artele scenice sau alte activități locomotoare. În egală măsură, o persoană care își cunoaște foarte bine limitele și nevoile corpului are un randament ridicat în viața profesională și trăiește sănătos.

Inteligența spațială și vizuală este regăsită în activitățile care ne definesc ca persoane creative, care pot face legături abstracte între volume și spații. Printre profesiile care utilizează cu precădere acest tip de inteligență se numără atât cele de artist, designer sau arhitect, cât și cele de inginer sau mecanic.

Când suntem în căutarea unor forme de dezvoltare personală, ne folosim cu prioritate inteligența intrapersonală. Aceasta ne ajută să ne cunoaștem propria identitate și să ne utilizăm emoțiile astfel încât să fie constructive. Inteligența intrapersonală se regăsește parțial în inteligența emoțională, definită de Daniel Goleman (cercetător în domeniul psihologiei și al științelor comportamentale, profesor la Harvard University) la începutul anilor `90.

Inteligența emoțională sau EQ (Emotional Quotient) i-a salvat pe toți cei care nu se încadrau în limitele superioare ale inteligenței raționale sau IQ (Intelligence Quotient). EQ definește propria capacitate de a percepe și gestiona emoții şi sentimente.

În același context, se utilizează și inteligenţa interpersonală, care ne ajută să-i cunoaștem pe cei din jurul nostru și să relaționăm mai bine cu ei. O persoană care cultivă acest tip de inteligență se identifică prin ușurința cu care își construiește și menține legături cu semenii. Empatia este calitatea care guvernează acest mod de a interacționa cu ceilalți. Persoanele în cauză reușesc să se transpună în „papucii” celorlalți, sesizând stările prin care aceștia trec și comunicând adecvat cu ei. Pentru cei care lucrează în servicii medicale, sociale, educație și dezvoltare personală, inteligența interpersonală integrată în inteligența emoțională este o condiție de reușită.

Pentru specialiștii din domeniul resurselor umane, aceste două concepte au foarte mare importanță atunci când analizează comportamente și reacții ale angajaților, căutând să eficientizeze organizația.

Inteligența naturistă este capacitatea anumitor persoane de a identifica elementele naturii şi de a le clasifica. Este utilizată de profesioniștii care activează în domeniul biologiei, ecologiei, geologiei, dar şi în tipologiile de personalitate definite ca „aventurier” sau „explorator”.

Continuând însă cercetările în domeniul dezvoltării potențialului uman, s-a ajuns la concluzia că un al treilea mare tip de inteligență (pe lângă cea raţională – IQ şi cea emoţională – EQ) ne definește ca ființe împlinite. Inteligența spirituală sau SQ (Spritual Quotient) vorbește despre valorile personale și nu este, așa cum s-ar crede, în strictă dependență de religiozitatea individului. Cu ajutorul SQ, reușim să abordăm cu ușurință probleme legate de semnificație. Inteligența spirituală asigură funcționarea efectivă a IQ-ului și EQ-ului, aşa cum prezintă Danah Zohar (o prestigioasă gânditoare contemporană în domeniul managementului) în cartea sa.

Inteligența spirituală ne ajută:

  • să evaluăm opţiunile și să facem alegeri conștiente;
  • să ne menținem trează creativitatea, identificând permanent noi soluții pentru problemele zilnice;
  • să vedem dificultățile ca pe nişte oportunități, și nu ca pe blocaje ale existenței noastre.

La fel ca inteligența emoţională, cea spirituală poate fi permanent dezvoltată prin:

  • lecturi și timp dedicat reflecţiei asupra informației înmagazinate;
  • angajarea în acțiuni care aduc bucurie (audiții muzicale, literatură, călătorii etc.);
  • comunicarea cu mediul înconjurător;
  • fidelitatea faţă de valorile personale, indiferent de presiunile exterioare;
  • contribuția personală la o cauză anume.

Altfel spus, diferitele tipuri de inteligență enumerate mai sus sunt instrumentele cu ajutorul cărora ne valorificăm averea numită potențial de dezvoltare.