Cu brandul de angajator la control

Brandul de angajator este ceea ce se spune despre compania ta

Chiar dacă nu asta este ceea ce își doresc companiile, suntem într-o piață a muncii în care ultimul cuvânt îl au candidații, nu angajatorul. Cum s-a ajuns aici este mai puțin important acum, deoarece, în fiecare clipă (cu HR sau fără) avem de confruntat consecințele acestei situații. Și pentru că am mai trecut prin așa ceva, în 2006-2007, ne aducem minte că și atunci se vorbea, deja, despre brandul de angajator. Nu pentru mult timp, însă, fiindcă a venit criza, iar piața muncii a revenit din nou angajatorilor. Acum, chiar nu avem scăpare, iar conferințele despre brandul de angajator la care ne ducem nu ne dau soluții-minune.

Ce este brandul de angajator?

Dacă brandul personal este ceea ce se spune despre tine când nu ești de față, brandul de angajator este ceea ce se spune despre compania ta și despre modul în care recrutezi, motivezi și reții angajații, atunci când nimeni din companie nu este de față. Brandul personal, comercial sau de angajator este o promisiune de valoare, dar și un shortcut decizional.

Atunci când brandul comercial este puternic, autentic și respectă promisiunea de valoare făcută consumatorilor, aceștia au elementele care să le faciliteze decizia rapidă în favoarea acelui brand. În mod similar, atunci când brandul de angajator este gândit strategic, comunicat consecvent și susținut în mod pozitiv de realitatea de zi cu zi din firmă, candidații au elementele care să le faciliteze decizia de angajare.

Este important de spus că nu există companie care să nu aibă un brand de angajator. Doar că acesta poate fi gestionat sau negestionat, pozitiv sau negativ, sincer, asumat și autentic (adică aliniat cu realitatea din firmă) sau nu.

De ce nu au avut grijă companiile de brandul de angajator?

În primul rând, pentru că nu a fost necesar. Piața muncii a fost a angajatorilor foarte mult timp (24 dintre ultimii 27 de ani), iar sintagma “Dacă îți convine – bine, dacă nu – mai sunt 20 ca tine la usă“ era omniprezentă în mintea multor șefi (de echipă, de departament, de firmă). Mediul de comunicare era complet diferit, ceea ce le permitea companiilor “să scape cu fața curată“ din tot felul de situații abuzive sau doar neplăcute pentru brandul de angajator. Angajații nu aveau percepția sau mijloacele care să îi facă să se simtă împuterniciți (empowered) în relația cu angajatorul, iar această resemnare sau usurință de a se conforma cu orice făcea viața mult mai ușoară firmelor.

De același autor: 5 provocări majore pentru Directorii de Marketing