Teama de eşec este în sine o greşeală

Teama de esec este in sine o greseala

Esenţial este, în primul rând, să îţi dai seama când greşeşti. Problema este că, de cele mai multe ori, managerii nu realizează greşelile pe care le fac atunci când le fac. Pentru asta, e nevoie de un sistem de analiză și evaluare a deciziilor pe care trebuie le ia în mod obişnuit un manager. Acest sistem are un rol preventiv. Pasul următor ar fi, într-adevăr, recunoaşterea greşelii faţă de cei care sunt afectaţi de efectele ei greşeli. Pe de o parte, recunoaşterea greşelii te face ca pe viitor să fii mult mai atent şi mai precaut atunci când e nevoie să conştientizezi gradul de responsabilitate al acţiunilor tale. Pe de altă parte, însă, e vorba despre probitatea ta morală, ca manager.

Faptul că eşti corect şi că accepţi că ai greşit e o dovadă de integritate, iar acest aspect e important astăzi în mediul de business. Evident că învăţarea din greşeli îţi conferă experienţă, însă cel mai bine este să previi, adică să găseşti acel sistem prin care posibilitatea de a greşi să fie considerabil redusă. Faptul că în trecut ai mai făcut greşeli, nu neapărat puţine sau de o anumită gravitate, poate induce teama de eşec. Trebuie înţelese şi cauzele care  determină apariţia greşelilor. Este vorba despre atitudinea nepotrivită, de un stil managerial inadecvat factorilor de mediu, de lipsa de experienţă, de lacune în pregătirea profesională sau de un mediu impropriu de lucru.

Identificând cauzele şi adoptând măsurile corective necesare, se poate obţine o minimizare a riscului de eşec. Dacă ne comparăm cu alte state din vest, la noi, greşeala este tratată / sancţionată mai lejer, cu precădere în companiile de stat. Atenţie însă! Atunci când greşeala are un caracter repetitiv, consider că efectele ei sunt extrem de nocive, iar fără un cadru intern solid, care să reglementeze astfel de situaţii, lucrurile nu se vor schimba de la sine. Doar abordarea sistemică a acestui fenomen va duce, în genere, la un progres semnificativ. Din păcate, cred că în companiile din România încă nu se investeşte suficient în această direcţie.

În ceea ce privește Kludi, fiind o afacere de familie, face parte din cultura companiei ca greşelile să fie tratate cu umanitate, şi nu stricto senso cadrului intern de procedură. În locul pedepsei exemplare imediate, preferăm o abordare constructivă, în care membrul echipei să înveţe din greşeală prin înţelegere, asumarea responsabilităţii şi şansa de a îndrepta lucrurile. Inducerea şi exacerbarea temerii de a greşi nu fac parte din abordarea Kludi. Lipsa de comunicare este una dintre cele mai importante greşeli pe care le poate face un manager. Dacă vorbim despre comunicarea cu echipa pe care o conduce, un element  esenţial este acordarea feedback-ului.

Am pierdut un om bun din echipă pentru că nu se simţea apreciat şi încurajat pentru ceea ce făcea. Pentru el, nu erau importante doar elementele din pachetul salarial, care, de altfel, s-au respectat întocmai, ci recunoaşterea şi punerea în evidenţă a rezultatelor sale, mai ales în cadrul echipei. În momentul în care abilităţile şi competenţa unei persoane sunt deja probate, acelei persoane îi vine mult mai uşor să recunoască faptul că, din când în când, mai şi greşeşte. Pe de altă parte, toleranţa faţă de greşelile sale e mai mare, tocmai pentru că e deja recunoscut ca un bun manager.

Despre greșeală cu: