Articol de: Rodica Nicolae
Dincolo de titlurile înscrise pe cartea de vizită și dincolo de brandul companiei pe care o reprezentăm la un moment dat, se află ceva imaterial, dar mai puternic, poate, decât toate celelalte la un loc: reputația pe care ne-am câștigat-o în spațiul profesional.
Întâi de toate, merită menționată deosebirea acestui termen de cel de brand. Dacă marca este un construct făcut conștient, lucrat, cu atribute cât se poate de materiale și obiective, precum imagine, culoare, eventual logo (în cazul unei companii) și altele, faima este de natură subiectivă. Este percepție, este impresia dominantă lăsată asupra celor din jur despre noi înșine și despre ceea ce facem. Mai ales în legătură cu ceea ce facem și cu felul cum o facem.
Astfel, am punctat cel de-al doilea aspect demn de interes legat de reputație. Ea se creează în timp, uneori, indiferent de voința noastră, ca efect al mulțimii gesturilor și acțiunilor care ne poartă amprenta, din felul în care mergem, vorbim sau ascultăm, din felul în care muncim. Așa se face că ajungem să vorbim despre un meseriaș priceput la toate, despre un dentist cu mână ușoară, despre un avocat care nu pierde nici un caz, despre un șef bun ca pâinea caldă ori despre un IT-ist genial.
Vrem-nu vrem, renumele de buni profesioniști, de specialiști în ceva, se naște în jurul nostru și ne precede existența trupească. Reputația are și varianta ei negativă. Știm asta, dar nu despre aspectele noastre întunecoase ne-am propus să discutăm aici. Ne-am oprit la reputația pozitivă, la ceea ce ne place sau ne-ar plăcea să se spună despre noi și care plutește în jurul nostru ca o aură, mai presus de CV.
Citiţi la rubrica Story consideraţiile câtorva manageri pe acest subiect…
(Foto: Ace Armstrong, www.flickr.com)
