A fi scriitor nu este nici meserie, nici hobby – este un blestem

Tony Mott: A fi scriitor nu este nici meserie, nici hobby - este un blestem

(Episodul III)

În primul episod, am intervievat-o pe Afrodita Blasius, care este Managing Partner la Bridge Communication și care, în timpul liber, creează bijuterii pictate pe piele. Pentru ea, antreprenoriatul și un hobby creativ sunt parte a aceleiași respirații. În al doilea episod, Dan Rusănescu ne-a povestit despre cum cochetase cu peisagistica încă din copilărie, în sensul că rupea flori din parc pe care i le oferea mamei. Astăzi, avem în prim-plan un corporatist pe timp de zi și autor – pe timp de noapte.

Antoneta Galeș, Director of Communications and Organisational Development, SELGROS Cash&Carry S.R.L.

Am avut cândva naivitatea de a încerca să separ complet cele două „vieți” ale mele: cea de corporatist de zi și cea de autor de noapte. A fost și unul dintre motivele pentru care am ales să scriu sub pseudonim (Tony Mott), iar la prima lansare, nici măcar nu le-am spus tuturor colegilor să vină. Doar că suntem suma tuturor existențelor pe care le avem și tocmai acest lucru dă valoare tuturor rolurilor noastre. Un articol care a fost publicat în 2010, odată cu apariția volumului de poezii, exprimă foarte bine amestecul: „fenotip corporatist, genotip artist”.

Mereu am lucrat cu oameni și pentru oameni. La Selgros, m-am angajat în 2000. Am plecat pentru un an din companie, în 2014, din poziția de director de resurse umane, și m-am întors în 2015, când am primit o provocare pe care nu am putut-o refuza: aceea de a mă ocupa de dezvoltare organizațională și de comunicare. Munca mea constă în a crea un mediu care să ne permită să devenim cea mai bună variantă a noastră. Pregătesc seminare, susțin sesiuni de coaching, scriu articole, mă ocup de social media și de conținutul din online, jonglez cu mai multe mingi, în fiecare zi.

Marele avantaj de a fi scriitor este că orice experiență și orice persoană poate fi o sursă de inspirație.

Dacă aș fi crezut că a fi scriitor este o meserie, mă făceam scriitor de la început.
Nici hobby nu e. Mai degrabă, aș zice că e un blestem.

Scriu în special seara, destul de rar în timpul săptămânii, pentru că pot scrie doar dacă sunt odihnită și liniștită. Scriu mult în weekenduri și în concedii. Mi se întâmplă să plonjez atât de adânc în lumea pe care o creez, încât nu văd și nu aud nimic din ceea ce se întâmplă în exterior. Am noroc că scriu destul de repede – alert, ca ritmul poveștilor din cărțile mele.

Depun eforturi să fac alegeri responsabile în ceea ce privește împărțirea timpului, astfel încât nu am senzația că aș renunța la ceva. Nu-mi place să merg la sală, singurul sport de interior este înotul. Sau poligonul, dar mă duc prea rar. Cred că ceea ce mă ajută la stabilirea programului și la eficientizarea timpului este senzația că eu aleg ceea ce fac.

Dacă aș fi crezut că a fi scriitor este o meserie, mă făceam scriitor de la început. Nici hobby nu e. Mai degrabă, aș zice că e un blestem: aflu ceva interesant, îmi pun întrebări, creez o poveste care mă bântuie până când nu mai am ce face și trebuie să o scriu.

Primul roman l-am scris în perioada ’96-’97, când am aflat că numărul femeilor care muriseră din cauza întreruperilor de sarcină ilegale, în perioada comunistă, a fost de 10.000. Am scris „Roșu” fiind inspirată și de ceea ce i se întâmplase unei colege de liceu, pentru că atunci m-am gândit: cum ar fi fost dacă ar fi reușit să facă avortul, cum ar fi putut scăpa, ce-ar fi fost dacă ar fi emigrat ilegal și cum ar fi văzut România după 20 de ani? Întrebarea care mă transpune în modul de scris este: „ce-ar fi dacă?”.

Tony Mott: A fi scriitor nu este nici meserie, nici hobby - este un blestem

Lansare „Un glonț pentru Julieta”, Brașov, noiembrie 2016

Romanul a fost publicat abia în 2008, recunosc, nu sunt tocmai o persoană încăpățânată. În ’97, editurile aveau dificultăți mari, am fost amânată de mai multe ori, așa că am aruncat romanul într-un sertar și nu mi-am mai bătut capul. În 2008, fostul meu profesor de literatură și diriginte, scriitor la rândul său, domnul Ion Popescu Topolog, m-a convins să-i mai dau romanului o șansă.

Dacă nu ar fi ficțiune, ar fi o radiografie a vieții din spitalele private, a conflictelor dintre medici, a corupției din sistemul medical […].

Tony Mott: A fi scriitor nu este nici meserie, nici hobby - este un blestem

În 2012, am avut un început timid să cochetez cu genul mystery&thriller. Am publicat „Doi”, un roman „urban”, în care aduc în atenție sentimentul de inadecvare la societatea românească al unui director de multinațională (bancă), care este gay și dispare brusc, pentru că nu-și poate manifesta identitatea sexuală. Romanul este scris la persoana întâi din ambele perspective: a soției, care îl caută, și a lui. Romanul vorbește și despre (in)capacitatea noastră de a alege între a trăi adevărat și responsabil sau de a ne minți.

Odată cu seria Julieta („Un glonț pentru Julieta”) am intrat pe tărâmul cărților polițiste. Știam că va fi o serie de la început, iată că au trecut cinci ani și am încheiat-o. Cel de-al treilea și ultimul volum va apărea în octombrie, la editura Tritonic, din București. Dacă nu ar fi ficțiune, ar fi o radiografie a vieții din spitalele private, a conflictelor dintre medici, a corupției din sistemul medical, a mitei pentru vânzarea și decontarea medicamentelor sau a re-exporturilor. Dar este ficțiune, așa că romanul este despre cercetări medicale în domeniul cardiologiei, spioni internaționali și povești de iubire.

 

 Mi-ar plăcea ca eu să scriu mai mult și să se citească mai mult.

Cred că avem nevoie de povești și de evadări din realitate cu ajutorul imaginației. Literatura ne face mai creativi și ne păstrează capacitatea unică de a ne hrăni imaginația. Este ceea ce ne va diferenția de mașinile inteligente. Cel puțin până în momentul în care inteligența artificială va avea capacitatea de a visa.

Acest articol face parte dintr-o serie de materiale în care vă prezentăm oamenii din spatele unui birou. Rămâneți cu ochii pe Manager Express, pentru că urmează și alte povestiri interesante.