Articol de: Georgiana Lupica, contribuitor
Continuăm seria poveștilor despre antreprenori români cu Nicolae Malaxa, inginer și întreprinzător, unul dintre cei mai importanți industriaşi ai României interbelice. Personalitate controversată în antreprenoriatul românesc, acesta a fost fondatorul uzinelor Malaxa, care, în numai 12 ani (1928-1939), au evoluat de la un atelier de reparat material rulant, la un concern industrial de primă mărime în Europa.
Nicolae Malaxa s-a născut pe 10 decembrie 1884, în orașul Huși, într-o familie de aromâni, stabiliți în localitate în jurul anului 1818. A urmat școala primară și liceul la Iași. Beneficiind de sprijinul familiei, a efectuat studii superioare de inginerie la Universitatea Politehnică din Karlsruhe, Germania – astăzi, Karlsruher Institut für Technolog.
Citește de Georgiana Lupica și: Dumitru Mociorniță, antreprenorul-model din perioada interbelică
La întoarcerea în ţară, pune pe picioare prima sa afacere, anume fabrica de ulei vegetal „Mândra Bârlad”, înfiinţată în anul 1912, cu o investiţie iniţială: o presă de ulei acţionată cu abur produs de o locomotivă, realizată în anul 1909. Nu existau, la acel moment, fabrici în industria uleiurilor vegetale în zona Bârladului, cu toate că se cultivau cu spor oleaginoasele. El a reușit să intuiască succesul pe care l-ar fi avut o astfel de fabrică în acea zonă.
Pe 3 august 1921, înfiinţează, pe un teren viran situat la periferia Bucureştiului, un atelier de fabricare de material rulant, în care se reparau locomotive şi vagoane de cale ferată. În anul 1923, construiește o uzină lângă Halta Titan. Patru ani mai târziu, beneficiază de prevederile unei legi, prin care se încuraja dezvoltarea industriei naționale, și încheie un contract cu societatea Căile Ferate Române, pentru fabricarea unor locomotive 100% românești. Cu avansul de la Căile Ferate Române și cu ajutorul unor credite de la diverse bănci, acesta a utilat uzina construită în perioada 1923-1927 cu 82 de mașini-unelte cumpărate din Germania, aceasta devenind cea mai performantă fabrică de material rulant din Europa, la acea vreme. Nicolae Malaxa a angajat cu contract 180 de muncitori germani calificați, pe o perioadă de șase luni și un an, pentru a începe lucrările de fabricare a locomotivelor. De asemenea, muncitorii germani aveau rolul de a-i instrui pe cei români, care urmau să le ia locul. În anul 1928, după mai puțin de un an, fabrica a devenit operațională, pe porțile ei ieșind prima locomotivă cu abur care purta numele antreprenorului român.
Uzinele Malaxa, devenite după naţionalizare „23 August” şi apoi „Faur”, au fost ani la rând etalonul industriei româneşti, o mândrie inclusiv pentru regimul comunist. Pe lângă aceste uzine, întreprinzătorul a înfiinţat, ca şi la Bârlad, o şcoală de ucenici, iar în câţiva ani, numărul angajaţilor a depășit 8.000.
Din anul 1931, fabrica de locomotive Malaxa a început fabricarea de automotoare echipate cu motoare Diesel tip Ganz și transmisii Mylius cu patru și cinci trepte. În paralel cu producția și reparația locomotivelor, s-a trecut și la fabricarea unui sistem de frână (sub licență Knorr).
În anul 1933, în plină criză economică mondială, uzina Malaxa livra locomotiva cu numărul 100. Anii care au urmat au fost de mare succes, uzina devenind una dintre cele mai productive din țară, fiind apreciată și cunoscută în lumea întreagă. Producția cea mai ridicată a uzinei s-a realizat în anul 1935, când s-au fabricat 93 de locomotive Malaxa. În anul 1936, s-a realizat prototipul primei locomotive Diesel românești, care a intrat în fabricație de serie, livrându-se în anul 1938 către CFR primul lot de 28 de locomotive.
Februarie 1940: Mecanic asamblând o locomotivă la fabrica Malaxa (foto: Getty Images)
Începând din anul 1939, uzinele Malaxa au fost în măsură să construiască toate categoriile și tipurile de locomotive. Locomotivele românești din seria 151.001 erau dintre cele mai puternice din Europa și au avut un succes comercial răsunător la Târgul Internațional de la Milano din anul 1940. Datorită succesului dobândit în construcția de locomotive la uzinele Reșița și Malaxa, începând din anul 1930, în România nu s-a mai importat nici o locomotivă.
În paralel cu producția de locomotive, Nicolae Malaxa a construit și fabrica de țevi din oțel fără sudură (actuala uzină Republica), aplicând pentru prima dată pe continent procedeul american de laminare „Stiefel”. Între anii 1937-1938, acesta a construit Fabrica de muniții de artilerie și armament în incinta Fabricii de material rulant, producând, pe baza unui plan general de apărare a țării, muniție de artilerie, armament și tanchete.
Verificarea muniţiilor produse în uzinele Malaxa (foto: george-damian.ro)mages)
Nicolae Malaxa s-a îngrijit și de problemele sociale ale muncitorilor, asigurându-le salarii mai mari decât în alte uzine, asistență socială și medicală, echipamente de lucru și masă la cantină. .
Muncitorii de la uzina Malaxa, cu echipamente de protecție (foto: george-damian.ro)
Citeşte şi Dumitru Mociorniță, antreprenorul-model din perioada interbelică
