Dumitru Mociorniță, antreprenorul-model din perioada interbelică

Dumitru Mociornita, antreprenorul-model din perioada interbelica

Lansăm pe site-ul nostru, astăzi, un proiect dedicat primilor antreprenori români, fondatori de business autohton la începutul de secol XX și în perioada interbelică. Acesta este primul articol dintr-o serie de povești pe care le vom scrie pentru voi, în speranța că vă vor inspira în propriile afaceri.

La şcoala primară, stătea în ultima bancă deoarece era desculț, pentru ca ulterior să devină cel mai important producător de încălțăminte din România interbelică. Este vorba despre Dumitru Mociorniţă, un exemplu de ambiţie şi tenacitate într-o Românie interbelică, care începea să guste din provocările antreprenoriatului.

Dumitru Mociornițăa fost cel mai important producător din industria pielăriei din România interbelică. S-a născut pe 5 august 1885 în Ţintea, județul Prahova, şi a murit pe 17 septembrie 1953, la Ploieşti. S-a născut într-o familie săracă de țărani. A studiat la Liceul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploieștiși la Liceul Economic Kretzulescu din București. La examenul de bacalaureat, a fost remarcat de către Ion I. C. Brătianu, care i-a oferit o bursă la Școala Superioară de Comerț din București, iar mai apoi, la Școala Superioară de Industrie din Paris. Încă din timpul școlii primare, a fost caracterizat de o ambiție ieșită din comun, iar spiritul antreprenorial şi l-a arătat încă din liceu, când își medita colegii, iar cu banii obținuți își plătea cursuri de germană și de franceză.

În perioada studiilor, acesta a arătat un mare interes față de experimentele managementului practicat de către industriași precum Taylor, Ford sau Krupp. Practica a desfășurat-o în întreprinderile textile din Franța, în industria construcțiilor de mașini din Anglia și în industria chimică din Germania, ceea ce, ulterior, a constituit un mare avantaj.

După absolvire, a lucrat ca reprezentant al unei firme de produse chimice din Hamburg. A refuzat să se mute în Statele Unite și s-a întors în România, unde a început să lucreze pentru industriașul Prodanoff, prin intermediul căruia l-a cunoscut pe Grigore Alexandrescu. Începe să lucreze în compania acestuia, care era specializată în prelucrarea pieilor de animale și în confecționarea încălțămintei. Se căsătoreşte cu fiica acestuia, fiind numit director la vârsta de 24 de ani, în anul 1909. Cu această ocazie, Dumitru Mociorniță pune în practică mare parte dintre cunoștințele manageriale dobândite în Franța și Germania.

Datorită noului său statut social şi al comportamentului, din care reieşea experienţa acumulată în Franţa şi Germania, atrage şi atenţia politicienilor. Primele sale investiţii au fost într-un teren din Predeal şi în acţiuni în cadrul Societăţii Cooperative din Predeal, unde este ales membru în consiliul de administraţie. Finalizează lucrările pentru sursele de apă potabilă din Predeal şi pentru canalizarea localităţii şi face investiţii pe Valea Râşnoavei.

Odată cu declanșarea Primului Război Mondial, Dumitru Mociorniță ajunge și pe front. El este activ atât pe front, cât și în spatele acestuia, în Moldova, Basarabia și Transnistria. Se ocupă de aprovizionarea cu echipament şi materii prime necesare armatei, iar pentru activitatea sa din război, primeşte ordine şi medalii din partea Armatei Române, dar atrage şi atenţia sovieticilor, care nu îl vor uita nici după 1945, când au început colaborarea cu noua putere comunistă.

După război, revine la fabrica socrului său, dar încearcă și o colaborare cu fratele său, Gheorghe Mociorniță, care avea o afacere la Ploiești.

Experiența din armată îl ajută să îți dea seama de ce este nevoie în acea perioadă – bocanci, șei pentru cai, scurte îmblănite pentru aviatori, costume pentru motocicliști sau haine de piele pentru polițiști – și începe să se gândească din ce în ce mai mult la propria afacere. Poziția deținută în fabrica socrului său nu este suficientă pentru ambiția sa şi dorește să aibă propria fabrică.

Deși perioada care urmează Primului Război Mondial este una dificilă pentru antreprenoriat, acesta primește sprijinul socrului său și al noilor politici ale guvernului liberal, care oferea credite pentru dezvoltarea industriei locale.

În aceste condiții, industriașul riscă tot și, în 1923, înființează fabrica de încălțăminte Mociorniță. Fabrica a fost ridicată pe un teren viran la marginea Bucureștiului, pe strada Apele Minerale 25, în urma unui împrumut de 30 milioane lei. Dumitru Mociorniţa cumpără, în anul 1925, terenul din Strada Apele Minerale 25 (fosta moară Cioflan) şi terenul din Strada Apele Minerale 31, care vor rămâne ipotecate la Banca Generală a Ţării Româneşti până în anul 1930. În acelaşi timp, închiriază de la vecini restul de teren necesar (Apele Minerale nr. 67-75 şi nr. 76-93), cu drept de preemţiune la vânzare. Ca o noutate pentru acea vreme, utilajele le ia în leasing din Germania și din Marea Britanie.

Fabrica avea să devină în scurt timp cel mai important producător de încălțăminte din România interbelică.

 Fabrica de încălţăminte Dumitru Mociorniţă

Citeşte şi Situația de criză, o problemă pentru antreprenori. Cum o gestionăm cu succes? Studiu de caz: Facebook