Gabriel Sincu, EY România: Afacerea de familie – continuitatea activității sau a spiritului antreprenorial?

Gabriel Sincu - EY Romania - Afacerea de familie - continuitatea activitatii sau a spiritului antreprenorial

Primul studiu făcut de John Ward în 1987 cu privire la continuitatea în domeniul afacerilor de familie, rămâne unul de referință în domeniu. Autorul a concluzionat pe baza unor analize și statistici amănunțite, că afacerile de familie au o rată de supraviețuire care poate părea dezamăgitoare: 30% dintre acestea ajung în mâinile celei de-a doua generații în cadrul familiei, 13% trec la a treia generație și numai 3% trec dincolo de aceasta. La o primă vedere, asta ar însemna că averea făcută de prima generație este risipită fie de către aceasta, fie de următoarele două generații. După care, ciclul vieții economice ar trebui să se reia.

Lipsa unei viziuni pe termen lung, dorința de a păstra un anumit status-quo, problemele personale, promovarea la conducerea afacerii a unor membri ai familiei pe criterii emoționale în detrimentul meritocrației, inexistența sau ineficiența unui plan de succesiune, reprezintă doar câteva dintre motivele care conduc la eșecul afacerilor de familie și confirmă implacabilul raport 30/13/3.

O analiză mai recentă a unui grup de trei experți în domeniul afacerilor de familie, Thomas Markus Zellweger, Robert S. Nason și Mattias Nordquist, publicată în anul 2012, încearcă să pună lucrurile într-o lumină mai optimistă. Fără să conteste munca lui Ward, noul studiu atrage atenția asupra faptului că raportul 30/13/3 este valabil în egală măsură și business-urilor care nu intră în categoria afacerilor de familie, cum ar fi companiile listate.

Totodată, acesta atrage atenția că, în foarte multe situații, afacerea de familie nu înseamnă o singură firmă, ci mai multe, cu obiecte de activitate diferite, pornite de același membru al familiei sau de mai mulți, firme care fac parte dintr-un portofoliu care definesc un antreprenor în serie sau o familie de antreprenori.

Mai mult, pe parcursul vieții active a unui om de afaceri, operațiunile lui intră în procese de fuziune prin care, în vederea consolidării, unele firme dispar înghițite de altele (controlate sau nu de aceeași persoană sau de un alt membru al familiei), au loc vânzări de companii sau de linii de activitate prin care proprietarul decide să ”marcheze un profit”, sau e nevoie să se ajungă chiar la închideri de firme. Sumele obținute din astfel de tranzacții sunt de cele mai multe ori folosite pentru a porni afaceri noi sau pentru a le dezvolta pe celelalte, deja existente în patrimoniul antreprenorului.

Astfel de ”mutări” nu trebuie să fie văzute ca fiind eșecuri, ci dimpotrivă, succese în procesul de continuitate a afacerilor controlate de familie. Mai mult, este subliniat faptul că un insucces anterior într-o tentativă antreprenorială poate avea un impact pozitiv asupra încercărilor antreprenoriale viitoare. Focusul este, așadar, mutat de pe firmă, pe familie, iar studiul urmărește să analizeze în ce măsură avem de-a face în cadrul familiei cu un spirit antreprenorial care se transferă la generațiile următoare (”Transgenerational Entrepreneurship”), i.e. cu o orientare antreprenorială a familiei (”Family Entrepreneurial Orientation”).

Citește 8 cele mai bune industrii pentru a începe o afaceri