Costel Alecu, Managing Partner Romtor: „Cea mai mare provocare, mai ales în piața de spații logistice, este lipsa ofertelor”

Am discutat cu un specialist in domeniu, Costel Alecu, broker imobiliar, Managing Partner Romtor

Vilele din interiorul orașului reprezintă un alt segment. Avem foarte multe oferte și pentru partea aceasta în portofoliu, dar ele au anumite restricții. Spre exemplu, nu au o curte la fel de mare ca cele din afara orașului.

Dacă vorbim despre achiziție pentru investiție (există și acest segment), lucrurile trebuie gândite și calculate din punctul de vedere al rentabilității acelei proprietăți. Trebuie să fie o zonă bună, cu o compartimentare bună, iar imobilul să fie mobilat, pentru că majoritatea sunt achiziționate pentru rezidență.

Dar în ceea ce privește închirierile?

În partea de închiriere pe segmentul logistic, marea provocare este locația. Pentru companii, aceasta este prioritară, deoarece doresc să își păstreze angajatii. Având în vedere că majoritatea spațiilor logistice au tendința, cum este și normal, să iasă din oraș cât mai mult, apar multe provocări din punctul de vedere al accesului cu mijloacele de transport în comun. Alte impedimente țin de infrastructură și aici mă refer la infrastructura de utilități, cum ar fi curentul electric. Vorbim despre curent electric la o capacitate foarte mare, ceea ce în București este foarte greu de asigurat, din cauza consumului din ce în ce mai mare, dar și a rețelei învechite care nu mai face față. În plus, este vorba și despre anumite particularități ale spațiului, care trebuie amenajat cu investițiile de rigoare. Și aici există provocări, însă, cu ajutorul nostru, al broker-ilor, și al relațiilor pe care le avem cu proprietarii, reușim să mediem toate aceste probleme. Mă refer în principal la cele care țin de amenajări, de anumite negocieri juridice, contractuale.

În ceea ce privește zona de birouri, start-up-urile vor un spațiu cât mai central și cât mai accesibil, la un buget cât mai mic. Companiile multinaționale, cu bugete mai ridicate, au niște pretenții mult mai mari. Aici intervine rolul brokerului în a găsi cea mai bună variantă, în a armoniza cerințele chiriașului cu cele ale proprietarului și a-i aduce la înțelegere.

Ce anume îi împiedică pe anumiți clienți să accepte o ofertă inițial agreată? Cât de des se întâmplă ca cineva să refuze o ofertă cu care inițial a fost de acord?

În ultimul timp, nu ne-am mai confruntat cu astfel de situații. Acest lucru se întâmpla în 2014, 2015, atunci când pe piață existau foarte multe spații. La acel moment, chiriașii voiau să își renegocieze contractele de închiriere, însă nu găseau înțelegere la proprietari. De aceea, mergeau în piață, găseau oferte mai bune, dar, în momentul în care își anunțau proprietarul că vor să plece, acesta devenea dintr-odată foarte flexibil și era de acord cu oferta pe care chiriașul a găsit-o în cealaltă parte. Astăzi, nu ne mai confruntăm atât de des cu situația ca cineva să refuze o ofertă cu care inițial a fost de acord. În schimb, legat de cei care închiriază, situația s-a inversat. Proprietarii primesc mai multe solicitări pe un anumit spațiu, ceea ce le permite să deschidă mai multe căi de negociere, pe mai multe fronturi, cu mai mulți potențiali solicitanți. Însă nu se pune problema să refuze o ofertă pe care au acceptat-o inițial, ci să aleagă oferta cea mai bună, ca la o licitație.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •