Dr Ionuţ Leahu: „Bani mai pot face, dar în tratamentul pacientului, nu-mi dau a doua şansă”

Dr. Leahu

Ce alţi factori de diferenţiere mai aveţi?

Noi nu spunem că am inventat cine ştie ce tehnologie, dar ne informăm publicul că aceste tehnologii moderne există, ştim să le folosim şi avem acces la ele. Urmând ca decizia să fie a lui. Aceasta este strategia noastră şi, de aceea, nu văd rostul noţiunii de „vânzare” în business-ul meu. Evident că trebuie să obţinem profit pentru că altfel, n-am mai exista pe piaţă, dar ne recrutăm pacienţii prin educaţie.

Dr. Leahu
Ce background au oamenii pe care i-aţi ales să se ocupe de funcţiunile de suport ale afacerii? Sunt medici, la bază, sau au altă formaţie?

Aşa cum am recrutat specialişti în domeniul medical, aşa am căutat şi specialişti în celelalte domenii. În fiecare departament, sunt oameni pregătiţi pentru activitatea respectivă. Inclusiv pe turism avem angajat un customer care, o persoană cu experienţă în acest sens.

Turism medical?

Da, am lansat de curând un site în Italia, prin care îi informăm pe potenţialii pacienţi din această ţară că pot beneficia în România de tratamente stomatologice de vârf. Odată ajunşi în România, sunt permanent asistaţi în cazare, tratament, plimbare etc., tot ceea ce au nevoie pe durata intervenţiei dentare.

De ce ar veni italienii aici să se trateze? Care ar fi avantajul lor?
Primul avantaj este calitatea. În prezent, faţă de Italia, suntem cu cel puţin trei capete deasupra vârfului de nivel al calităţii tratamentelor. Cei mai buni stomatologi de acolo lucrează trei-patru pacienţi pe lună, cu nişte costuri de zece ori mai mari decât noi, şi doar pacienţi de elită. În general, medicii italieni muncesc puţin, nu mai mult de şase ore pe zi şi doar trei-patru zile pe săptămână. Au altă mentalitate, au rămas la stadiul în care consideră că medicul este fiinţa supremă, în jurul căreia totul este mistic şi care a fost trimisă pe Pământ cu nişte puteri supranaturale. Stomatologia este ceva sacru acolo. La marii profesori italieni, se intră foarte greu şi cu foarte mulţi bani. Lucrează foarte bine, dar foarte puţin şi foarte lent.

Asta înseamnă că italienii au mari probleme cu dantura…

Aşa este. Dacă facem o comparaţie, România este lider european în materie de încărcare imediată pe implanturi. Adică, într-o singură zi, noi putem aduce un pacient din situaţia de a mai avea doar câţiva dinţi în gură, în aceea de a pleca acasă cu implanturile puse şi dinţi ficşi, provizorii. Pe tehnica aceasta, suntem mult în faţa Italiei şi a altor state europene. Avem mult mai multă experienţă decât colegii noştri din Europa. De exemplu, într-un an şi jumătate, noi am rezolvat cam 150 de cazuri, deci vreo 4-5 pe săptămână faţă de italieni, care fac două pe lună.

Cum aţi ajuns la astfel de performanţe?

Simplu: ne-am asumat să muncim mai mult. Eu, personal, lucrez în jur de 12 ore pe zi, inclusiv sâmbăta. Şi unii dintre colegii mei, muncesc la fel de mult. Câştigăm mai puţin, profitul este mai mic decât afară, dar compensăm prin mai multă muncă, adică mai mulţi pacienţi. Acesta a şi fost scopul meu în viaţă: să ajut cât mai mulţi oameni să aibă o dantură sănătoasă.

Ce alte pieţe de afară mai vizaţi?

Şi Anglia este o piaţă cu un potenţial foarte mare, tot din prisma implantologiei orale. Stomatologii englezi care fac implantologie sunt foarte puţini şi nu au experienţă.

Acum, când aţi estimaţi o cifră de afaceri în jur de cinci milioane, pentru 2015, cum vă împărţiţi timpul între cele două direcţii de activitate, cea de medic şi cea de manager?

La nivelul unei zile, sunt în continuare cam 60-70% medic şi restul timpului manager. Atâta doar că partea managerială nu se opreşte nici când ajung acasă. Dar lucrurile merg spre bine, pentru că am reuşit să-mi structurez business-ul şi să-mi fac o echipă de suport, către care am delegat o mare parte din încărcarea managerială. Eu voi rămâne, practic, doar cu viziunea şi cu reglajele fine ale direcţiei.

Ce vă dă mai multe insomnii, o problemă de business sau cazul unui pacient?

Mai degrabă, una de natură medicală. S-a întâmplat, de exemplu, ca a doua zi să am o operaţie foarte complicată şi să mă gândesc la mai multe scenarii pentru cum ar putea decurge lucrurile, astfel încât să fiu pregătit şi să am toate soluţiile în vedere. În acest sens, m-am preocupat să am permanent un stoc foarte mare de materiale. De exemplu, dacă am de pus un implant, eu îmi pregătesc o sută, de toate felurile, indiferent dacă ştiu exact ce mărime îmi va trebui, doar ca să pot rezolva orice problemă ar apărea pe parcurs. La fel şi cu bio-materialele sau cu aparatul care dă găuri pentru implanturi: am mereu pregătite rezerve. Fiecare om are particularităţile lui, nu ai de unde ştii cum va reacţiona organismul lui. Asta şi face diferenţa dintre un medic şi un mecanic auto. Natura vie are alte legi de funcţionare decât un motor.