Mihaela Georgescu (Networkability): Românilor nu le lipsește nimic. De multe ori suntem mult mai flexibili și agili, mai ales în comunicare

Networking

Cum crezi că ar trebui să se desfășoare networkingul în interiorul unei corporații mari? mai este team-building-ul o practică eficientă pentru a facilita relațiile dintre angajați sau e momentul să trecem la altceva?

O perspectiva foarte interesantă. Networkingul e perceput în general ca ceva ce faci spre exterior, cu oameni necunoscuți și atât. Dar indiferent că suntem parteneri de viață, de business sau colegi de muncă, tot oameni suntem. Și, la bază, avem aceleași reguli, aceleași emoții, aceleași trăiri și aceleași detalii după care ne ghidăm. Astfel că a înțelege cum să construiești o relație cu cei alături de care îți petreci 70% din timpul unei zile, indiferent că îți sunt colegi în aceeași echipă, șefi sau subalterni, mi se pare absolut esențial. Iar totul se poate reduce la un lucru foarte simplu, și anume să învățăm să oferim ajutor necondiționat. Poate sună simplu, banal sau nerealist, însă nu e nici una dintre ele. Este, în schimb, fundamentul oricărui tip de relație sănătoasă, care se transformă în valoare adăugată.

Team-building-urile lucrează, până la urmă, tot la relațiile dintre oameni. Contează în schimb foarte mult nu atât ce jocuri faci sau cât de distractive sunt, ci ce se regăsește în spatele lor, cum construiești de fapt un team-building, care sunt etapele prin care treci oamenii, pentru ca ei să se apropie. Aici e o discuție mai lungă, pentru că există diferența dintre ce vrea managerul și ce vor angajații: managerul vrea productivitate și control, angajații vor distracție și libertate. De fapt, într-un team-building este vorba despre descoperire reciprocă și despre a crea un mediu sigur, în care oamenii să își poată dezvălui partea vulnerabilă în fața celorlalți și în același timp să descopere beneficiile și puterea lucrului în echipă, care poate compensa aceste vulnerabilități sau puncte slabe de la nivel personal. Pentru că nimeni nu e perfect, de aceea lucrul în echipă și este eficient – e ca într-o relație: ne completăm reciproc. Networkingul între angajații unei companii ar trebui să fie un proces constant. Dar cine are timp de relații umane, când toată lumea e ocupată cu mailul? Înainte de orice, e necesar să înțelegem felul în care tehnologia schimbă și afectează modul de lucru și relațiile în cadrul companiilor. Iar aici e o întreagă poveste.

Spune-ne o greșeală frecventă pe care o fac oamenii când vine vorba despre crearea și consolidarea de noi relații? Dar o regulă de bază de urmat?

Probabil că cea mai mare greșeală e că nu fac follow-up. Nu își acordă timpul și energia de a face și al doilea și al treilea pas. Sunt conștientă de faptul că mulți nu știu cum să o facă și, din teama de a nu greși sau a nu părea penibili, ajung să nu mai facă nimic. Există tehnici foarte simple de a face follow-up, dacă știi cum trebuie de fapt să construiești conversația cu omul din fața ta. Regula de bază, pe care o poți găsi în toate cărțile și articolele legate de networking este ”ajută-l pe celălalt”. Este atât de simplu. Totuși… atât de complicat atunci când nu știi sau nu înțelegi cum să faci asta.

Ai lăsat în urmă jurnalismul și relațiile publice. Regreți ceva anume din profesia de jurnalist sau de om de PR?

Nu am ce să regret. Din toate am învățat enorm de multe. De altfel, probabil că n-aș fi ajuns aici dacă nu aș fi trecut prin acești pași. Până la urmă, jurnalismul m-a învățat cum să interacționez cu oamenii, cum să fac primul pas pentru că ai nevoie să vorbești cu oameni ca să îți faci articolele, în timp ce PR-ul m-a învățat cum să întrețin conversația. Din training, am înțeles importanța follow-up-ului. Și uite așa s-au legat frumos toate, căci toate au la bază comunicarea cu oamenii. Mărturisesc, îmi este dor de meseria de jurnalist în sine, de a scrie. Însă intenționez să îmi construiesc blogul și cu poveștile altor oameni. Așa că sper să îmi alin dorul în acest fel.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •