Multiplicatorul de încredere

Vreau sa devenim un furnizor de incredere!

Un alt principiu pe care l-am învăţat de la ei a fost seriozitatea. Când spuneau „da” pentru o cantitate sau un termen de livrare, era „da”. Dacă spuneau „nu”, indiferent de frustrările create, însemna că ei ştiau că nu puteau livra în condiţiile dorite. Aşa am învăţat şi eu să spun „nu”, pentru că, altfel, rişti foarte mult şi pe termen scurt, şi pe termen lung, ca angajamente.

Când am pornit la drum în 2006, am convenit şi cu angajaţii un target strategic pe cât de simplu, pe atât de clar: „Vreau să devenim un furnizor de încredere!”. Le-am explicat ce înţeleg prin asta. Intrând în detalii, am ajuns să defalcăm activitatea la nivel de fiecare operator, ambalator, om de la livrare etc., astfel încât să conştientizeze fiecare importanţa jobului lui. În timp, povestea aceasta a dat şi în altele, pe care le-am corectat din mers. Am devenit o companie foarte competitivă din punctul de vedere al vitezei, al flexibilităţii, majoritatea oamenilor fiind focalizaţi pe sarcini. Făceau cât mai repede ceea ce aveau de făcut pentru că ştiau că trebuie să închidă circuitul la termenele stabilite. În schimb, în contextul economiei actuale, acest lucru duce şi la o anumită rigiditate. Aceasta vine şi cu mărirea personalului, a structurii cu care lucrăm. În contextul în care piaţa se dezvoltă sau evoluează, n-aş vrea să ne pierdem capacitatea de a gândi creativ, de a căuta şi alte linii de business şi de a fi capabili să facem, eventual, cu aceleaşi capacităţi de producţie, lucruri total diferite.

Regretaţi că flexibilitatea nu mai este atributul unei companii mari?

Da. Pe de altă parte, trebuie să ştii să modelezi direcţii în aşa fel încât oamenii să înţeleagă că e nevoie de aceste mici schimbări ca să ne putem atinge scopurile, să funcţionăm în mod profitabil, să ne putem plăti salariile, taxele, furnizorii etc.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •