Articol de: Rodica Nicolae, Redactor șef
De ce aţi abandonat statutul de angajat performant pentru cel de antreprenor?
Eram deja manager de vânzări la GTS Telecom. E de făcut precizarea că industriile în care am lucrat erau de vârf şi s-au bucurat de o creştere organică. Dar, de la un moment dat încolo, activitatea trebuia structurată. Şi iarăşi, nevoia de sens m-a împins să creez o strategie pentru zona de retail pe care o administram. Mi-am luat cărţi, am citit, în fine, timp de şase luni, am conceput şi am scris strategia. A fost aprobată exact aşa cum am scris-o. S-a decis chiar şi data la care să fie pusă în aplicare. Cred că mai funcţionează şi acum. După un an, a venit chiar şeful pe regiune să mă cunoască şi să mă felicite. Eram încântată de ceea ce făcusem şi de rezultate. Realizând că ştiu şi că pot să fac lucruri, mi-am pus problema „ce o să fac, de acum încolo?, o să replic la nesfârşit ceea ce ştiu acum?”. Mi-am dat seama că nu sunt făcută pentru asta. A fost un punct de inflexiune.
La vremea la care aţi construit acea strategie, făcuserăţi EMBA-ul?
Nu, abia după aceea am cerut să mi se dea şansa să-l fac pentru că vroiam să-mi verific valitatea ideilor. Prea îmi veneau multe!… Soţul meu m-a încurajat mereu: „Atâta timp cât sunt idei de bun-simţ, nu au cum să nu fie bune!”. Nu era numai asta, fireşte. Urma să conduc nişte oameni, iar eu nu aveam pregătire în management. Aşa că m-am dus la EMBA. Am studiat cei doi ani cu creionul în mână, foarte serios, am învăţat multe, dar mi s-a şi confirmat părerea despre bunul simţ al ideilor.
Cum v-a venit ideea înfiinţării Asociaţiei Erudio?
În timpul EMBA-ului, mi-a venit această idee. Mi-am dat seama că până la vârsta de 35 de ani n-am încercat să fac nimic pentru mine, pe cont propriu. Dar dacă îmi era clar că trebuie să fac ceva, nu ştiam încă ce. A urmat un an de căutări. În cărţile de creativitate, există o serie de metode de a descoperi ceea ce cauţi. Una dintre ele sugerează că e bine să-ţi pui această întrebare şi să n-o pierzi din vedere, pentru că, mai devreme sau mai târziu, viaţa ţi-o va arăta.
Curând, am descoperit că ceea ce m-a interesat întotdeauna a fost educaţia, pentru că te ajută să înţelegi care e rostul tău în viaţă şi cum să trăieşti armonios cu tine însuţi şi cu ceilalţi. Cel de-al doilea pilon pe care m-am sprijinit mereu au fost artele, privite nu doar ca mesaj eliberator, cât ca sursă de învăţătură: curajul, cooperarea, renunţarea la orgoliu, dar mai ales, experienţa scenică…
După ce am văzut care sunt cele două direcţii, educaţia şi arta, trebuia să văd ce pot face cu ele, ce sens să le dau. Pe acesta din urmă l-am descoperit la o conferinţă, la care picoteam cu toţii în sală, de plicitiseală, ascultându-i pe primii doi vorbitori, altfel, nişte oameni foarte competenţi în domeniul lor. După ei însă, a început să vorbească un american. Nu contează acum despre ce a vorbit, ci cum a vorbit: a reuşit să ne trezească pe toţi.
Ni se adresa nouă, celor din faţa lui. Am realizat atunci că ceea ce le trebuie românilor din businessul privat, oameni deosebit de valoroşi în domeniul lor, este capacitatea de a se exprima în public. M-am gândit că dacă ar deprinde această abilitate s-ar schimba faţa lumii. Nimeni nu le-a spus, nu i-a învăţat asta. Problema lor era transmiterea mesajului, nu structurarea, logica şi bogăţia lui. Acesta a fost momentul în care s-a născut ideea „Erudio”. Găsind sensul, am avut curajul să mă apuc de proiect.
Aţi identificat o nevoie, dar cum v-aţi găsit partenerii?
Eu sunt de acord că suntem unici, dar, pe de altă parte, cred că e imposibil ca o idee a cuiva să nu fie împărtăşită şi de alţi o mie de oameni. Aşa că primul lucru pe care l-am făcut a fost să mă duc la cei doi oameni care am contribuit major la formarea mea şi în care aveam încredere: Adi Stanciu, care mă învăţase să gândesc business, şi Liviu Papadima, care mă ajutase să privesc lucrurile relaxat şi să citesc, ori de câte ori nu ştiu ceva. Ei au apreciat foarte mult ideea mea şi aşa am pornit mai departe. La propunerea lui Adi, ni s-a alăturat în proiect şi Cosmin Alexandru. După nouă luni de muncă la noul proiect, Erudio s-a născut oficial, în noiembrie 2005. În tot acest timp, mi-am continuat activitatea la GTS Telecom, în paralel cu studiile de EMBA. N-a fost uşor…
Vă imaginaţi la vremea aceea că veţi putea vorbi în 2012 despre peste 300 de absolvenţi Erudio?
Da, am fost sigură de ideea mea, pentru că îmi căutam un drum care să dureze până la pensie, care să reprezinte viaţa mea profesională. Am vrut să văd că viaţa mea poate continua independent de nişte convenţii gândite de alţii. Ştiam că proiectul nostru va dura, că nu ne vom opri aici, că o să ne vină şi alte idei…
