Cum învăţăm astăzi?

Omul secolului XXI are noi feluri de a acumula informatii

Se poate spune că secolul XXI este secolul informaţiei, dar şi al creierului. Cartea Dr. Norman Doidge (psihiatru, psihanalist, cercetător, autor, eseist, poet), cu titlul „The Brain that Changes Itself”, popularizează descoperirea neuroplasticităţii: creierul nostru se modifică atât structural, cât şi funcţional, chiar şi la vârste înaintate. Această nouă perspectivă reprezintă cel mai mare salt în înţelegerea creierului din ultimii 400 de ani. Până de curând, despre creier se credea că rămâne neschimbat de-a lungul vieţii. Acum, s-a constatat că, de fapt, fiecare gând ne modifică structura şi funcţiile creierului. Fiecare experienţă, cultura, tehnologia, totul are un impact profund asupra minţii noastre.

Aşa se face că omul secolului XXI are noi feluri de a învăţa, adaptate la şi determinate de spaţiul şi timpul în care trăieşte, aflate în continuă schimbare, aidoma creierului. Practic, în această nouă lumină, vedem că omul modern învaţă din toate lucrurile la care este expus (gând, activitate, mediu). Dar factorul covârşitor care determină noile modalităţi de a învăţa îl reprezintă tehnologia (internet, e-learning, social network, e-books etc.). Acum, poţi urma online, acasă, cursurile celor mai prestigioase universităţi, poţi să-ţi faci un grup de studiu cu oameni răspândiţi în întreaga lume, poţi să faci cursuri online pe orice domeniu, cursuri audio etc.

În spaţiul virtual, resursele sunt practic nelimitate. În acest peisaj, se simte nevoia de idei noi, metode noi, procese noi, iar asta ne direcţionează către spaţiul mondial, unde cei mai influenţi gânditori de business vorbesc despre inovaţie (nou). Pentru noi, managerii din România, inovaţia nu este deocamdată o preocupare arzătoare. Suntem încă la stadiul de acumulare / consolidare şi implementare a know-how-ului, dar ca direcţie suntem orientaţi către inovaţie.

De aceea, managerii şi antreprenorii români simt nevoia de a acumula, pe lângă cunoştinţele specifice domeniului lor, şi cunoştinţe în domenii conexe. Şi au chiar dorinţa de a explora tărâmuri cu totul noi. Până acum, s-au utilizat foarte mult flerul şi alte abilităţi native, educaţia primită, fără a se pune accent pe abilităţile cultivate. Dacă vreţi, am putea spune că trecem către era agricolă a spiritului”, în care oamenii încep să-şi cultive propriile grădini interioare, abilităţi, pasiuni, cunoştinţe (know-how).

Un rol foarte important în această schimbare faţă de modelul de învăţare l-a avut şi criza. Ea a bulversat multe. Mulţi manageri au devenit conştienţi de propriile limite, iar scăderea resurselor a generat nevoia de a le valorifica mai bine pe cele existente, de a le fructifica pe cele nefolosite până acum, precum şi de a descoperi altele noi. Mă refer la resurse atât interioare, cât şi exterioare.  Cea mai importantă schimbare este aceea că oamenii au început să perceapă resursele interioare ca fiind cel puţin la fel de importante ca cele exterioare şi că au început să le caute. Pe piaţă, sunt foarte multe cursuri care răspund acestei nevoi din ce în ce mai accentuate: coaching, dezvoltare personală (leadership, NLP, constelaţii etc.), cultivarea abilităţilor (sales, public speaking, comunicare, eficienţă etc.).

A acumula informații prin PhotoReading

În acelaşi timp, s-a dezvoltat şi nevoia de a descoperi noi resurse exterioare prin acumularea unor cunoştinţe noi (knowhow) în diverse domenii specifice de activitate: MBA-uri, mentorat de business, cursuri specializate (finanţe, project management, time management etc.). A apărut şi s-a dezvoltat foarte mult necesitatea de conectare, de a învăţa din experienţele altora, de a face schimb de experienţă, contacte, idei. A evoluat conceptul de networking, naţional sau internaţional.

Cunoaşterea a devenit socială. Datorită internetului şi vitezei de circulaţie a informaţiei, creierul nostru s-a obişnuit cu viteza (chiar dacă apare deseori senzaţia de copleşire) şi cu noul (în fiecare secundă, un nou post online). De aceea, avem nevoie de o experienţă cât mai intensă pentru a învăţa. Altfel, ne plictisim. Deci, vrem nu vrem, în demersul cunoaşterii a apărut nevoia de viteză, de nou şi interacţiune. E adevărat că acum se citesc mult mai puţine cărţi. Dar dacă luăm în considerare cantitatea de informaţii pe care o „citim” acum pe internet şi în tot felul de alte medii, putem spune că volumul de informaţii procesate este mult mai mare, că lumea a devenit mult mai complexă.

Gândiţi-vă numai la cardurile bancare, la pin-uri, facebook, contracte, emailuri, pagini de  internet, reclame care ne asaltează de peste tot, sms-uri, numărul de oameni pe care-i întâlnim, numărul de locuri la care avem acces, străzi, coordonate, calendare, echipe, taxe, legislaţie, informaţii de business, artă, cântece, emisiuni. Suntem bombardaţi cu informaţie de peste tot.

Oamenii vin la cursul meu de PhotoReading pentru că nu mai fac faţă cantităţii de informaţie care vine către ei, pentru că vor să exceleze în domeniul lor, să citească mai repede, să-şi schimbe profesia sau doar ca să se reconecteze la plăcerea de a „citi”. Oamenii vin cu o dorinţă arzătoare de cunoaştere şi evoluţie, cu o curiozitate naturală. Vor să citească mai repede, datorită setei de cunoaştere, vor mai mult şi de o calitate mai bună, cu informaţie asimilată, mai bine digerată şi reţinută.

Vor să înveţe să se relaxeze, să se concentreze, să intre într-o altă stare. S-ar putea ca ceea ce voi spune în continuare să vă surprindă: eu cred că managerilor români le lipseşte relaxarea. Ar trebui să respire, să se asculte pe ei, să-i asculte pe ceilalţi, să asculte viaţa şi ritmul timpurilor. În mod paradoxal, aceasta este baza pentru eficienţă şi pentru o dezvoltare durabilă. Restul cred că vine de la sine. Managerii români sunt buni şi au multe calităţi. Dar goana după rezultate ţine mintea ocupată şi nu mai lasă loc de inovaţie. La fel simţeam şi eu când am făcut cursul.

Citeam tot mai puţin, lent, şi uitam ce citeam. Eram obosită, iar cititul devenise chinuitor. Am căutat o soluţie, ceva care să mă ajute. Pentru mine, asta a funcţionat. După curs, în 18 luni, am citit 150 de cărţi şi am reţinut atât de multe amănunte, încât am putut povesti ore în şir. Îmi place foarte mult să învăţ. Am o mare curiozitate. E ca şi cum mi-ar fi foame. De asta citesc, experimentez cursuri, experienţe noi, cunosc oameni din multe locuri, mă interesează domenii şi subiecte diverse (deşi am nişte preferinţe clare).  Cel mai tare îmi place să aplic ceea ce aflu, să-mi dezvolt noi abilităţi şi să-mi depăşesc limitele. E şi asta o plăcere…

Citeşte pe acest subiect si: Competenţa se perimează rapidÎnvăţarea experienţială devine predominantăImportant este cum foloseşti ceea ce înveţiDemocratizarea învăţării