Cinic, dar adevărat!

Wikipedia zice că antreprenoriatul este actul de a deveni antreprenor, antreprenorul fiind „acela care își asumă responsabilitatea de a transforma o idee într-un produs sau serviciu cu valoare economică”. În ultimul timp, observ că sunt foarte mulţi cei care-și doresc să devină antreprenori.

Unii, de voie, pentru că „s-au săturat să aibă un șef idiot” sau pentru că au o idee cu care cred că pot face bani. Alţii, de nevoie, pentru că și-au pierdut job-ul. Fenomenul este destul de prezent în rândul tinerilor care vor să evite „spălarea pe creier” din corporaţii.

Ceea ce m-a frapat discutând cu acești antreprenori în devenire este că mulţi dintre ei nu realizează faptul că antreprenoriatul înseamnă să-ţi dorești să construiești o companie care să nu aibă nevoie de tine.

Dacă înfiinţează o companie care, pentru a funcţiona și a produce profit, are nevoie de ei, se cheamă că au un altfel de job, unde rolul „șefului idiot” este jucat de clientul veșnic nemulţumit, furnizorul neserios etc. A fi antreprenor înseamnă să-ţi dorești să trăiești din munca altora. Oricât de cinic ar suna, asta-i realitatea!