Schimbarea este inevitabilă, esenţială pentru organizaţii este capacitatea de a o gestiona

Schimbarea este inevitabilă, esenţială pentru organizaţii este capacitatea de a o gestiona

În psihologie, inteligenţa este definită ca fiind viteza de adaptare la mediu. În ştiinţele naturale, capacitatea de adaptare stă la baza evoluţiei, fiind principiul care a dus la apariţia de noi specii. Schimbarea şi adaptarea la schimbare sunt elemente perene ale existenţei. Iar mediul de afaceri nu putea face excepţie de la aceste axiome ale evoluţiei.

Companiile sunt mereu expuse fluctuaţiilor ciclului economic, sunt influenţate de evoluţia tehnologică, de schimbările comportamentului de consum, de mediul concurenţial, iar reuşita prezentă nu este şi o garanţie a succesului viitor. Tocmai de aceea, în cadrul organizaţiilor, se acordă din ce în ce mai multă atenţie managementului schimbării. Schimbarea fiind considerată drept inerentă, esenţial este felul în care te pregăteşti pentru ea, cum o gestionezi, capacitatea structurilor interne ale organizaţiei de a discerne elementele de noutate, de a opta pentru cele câştigătoare şi a-şi ajusta strategia în conformitate. În fine, adaptarea structurilor nu este suficientă dacă nu este însoţită şi de flexibilitate din partea angajaţilor pentru a pune în practică inovaţia, pentru a se adapta unor noi practici, procese sau tehnologii.

Este neîndoios că debutul crizei economice în România a necesitat un efort de adaptare din partea companiilor autohtone. Aceasta nu a fost propriu-zis prima recesiune globală pe care au experimentat-o companiile din România din momentul revenirii ţării la capitalism şi democraţie, însă a fost prima în care efectele crizei externe s-au resimţit profund pe plan local, semn al unei interconectări tot mai pronunţate a economiei româneşti cu cea globală. De la strategii de creştere, multe companii s-au văzut pe pieţe care nu doar că nu mai creşteau, dar chiar se contractau. De la relativa abundenţă a creditului, s-a trecut la o perioadă în care finanţările au fost mai dificil de accesat, prin urmare s-a resimţit nevoia unei gestiuni mai stricte a lichidităţii şi de control al costurilor. De la lipsa acută a personalului calificat în anumite domenii, ceea ce a dus la o creştere rapidă a costurilor salariale în cei câţiva ani dinaintea debutului crizei în 2008, s-a ajuns la necesitatea de a menţine organizaţiile suple şi de a monitoriza mai atent performanţa individuală.