Coaching-ul poate “zgâlțâi barca” și poate multiplica schimbarea, în întreaga organizație

Practic coaching-ul profesionist din 2007

Practic coaching-ul profesionist din 2007. În toți acești ani, am făcut coaching în foarte multe organizații din România și nu numai, am antrenat peste 300 de executivi, directori, manageri, antreprenori, dar și peste 50 de echipe și organizații, pentru a genera rezultatele dorite cu adevărat. Am învățat foarte multe lecții de la clienții mei despre eșec, reușită, focus, performanță, leadership și antreprenoriat.

Coaching-ul este pentru mine un business antreprenorial, iar la început, în perioada 2007 – 2009, când criza s-a manifestat deplin și în România, a fost nevoie să dezvolt o strategie concentrată mai mult pe a antrena persoane fizice în roluri de conducere, persoane care își plăteau singure antrenamentul, deoarece companiile nu mai aveau buget pentru dezvoltare. Criza le cerea managerilor soluții noi la probleme vechi, le cerea să fie mai eficienți, să optimizeze costuri, dar și să taie ceea ce nu funcționa. Am antrenat în perioada respectivă mulți oameni pentru a se repoziționa, reinventa, disciplina.

În ultima vreme, pentru mine a devenit din ce în ce mai evident faptul că modul în care muncim trebuie să se schimbe. Organizațiile prezentului nu mai integrează ușor forța de muncă actuală, de mult prea multe ori obținem rezultate pe care nimeni nu și le dorește: stres, lipsă de satisfacție, împlinire și motivație. Trăim în era informației, unde cunoașterea nu mai este accesibilă doar câtorva oameni speciali, lideri înzestrați cu talente deosebite. Acum, cu toții avem acces la informații, avem opțiuni numeroase pentru orice alegere facem, iar munca nu mai este doar un mod de a supraviețui, ci o modalitate de exprimare autentică și de împlinire. Toate aceste schimbări ne cer și să regândim modul și principiile în care organizațiile sunt construite și conduse. Criza forței de muncă cu care ne confruntăm în ultimii ani, migrația angajaților în alte țări în căutarea unor locuri de muncă mai bune și mai bine plătite, dar și timpul din ce în ce mai scurt pe care îl petrec oamenii într-o companie sunt semnale de alarmă pentru mulți manageri. În România, companiile trec cu adevărat prin dificultăți legate de penuria de forță de muncă, lipsa de răbdare a angajaților să învețe procesele companiei, deficitul de atenție al angajatilor tineri care trec repede de la un angajator la altul.

Oare nu este acesta un moment potrivit să ne întrebăm cum altfel am putea redesena organizațiile prezentului? Sau cum altfel am putea conduce oamenii astfel încât să se simtă valorizați, apreciați și să rămână în organizație? Sau cum altfel am putea regândi modurile de operare astfel încât să creăm performanță sustenabilă?