Cui îi e frică de “vânzare”?

Schimbarea ne permite sa ne reinventam in forme si culori pe care nu ni le-am fi imaginat posibile.

Asociem vânzarea cu experiențe încărcate negativ, când am fost exasperați de către unii vânzători.

Un alt impediment în a percepe corect conceptul de “vânzare” poate fi imaginea pe care o avem despre procesul în sine și despre categoria de oameni care fac asta în mod declarat. Cu toții am trecut prin momente tensionate, la telefon sau chiar față în față, cu “oameni de vânzări” mai mult sau mai puțin agresivi. Sau pe care așa i-am perceput, din diverse motive. Nu neg că unii oameni reusesc să împingă la extrem procesul. Dar cred că de vină, de multe ori, este și lipsa noastră de asertivitate. Să nu uităm că nimeni nu ne poate vinde nimic atâta vreme cât nu ne dorim acest lucru. Și atunci, de unde această imagine distorsionată?

Nu credem în ceea ce facem, în produsele sau serviciile pe care le reprezentăm.

Cel mai grav dintre cele trei posibile motive, însă, mi se pare lipsa încrederii în ceea ce facem și ceea ce reprezentăm, în fața celorlalți. Mulți evită să vorbească despre produsele sau serviciile companiei unde lucrează de teama că fac “reclamă” și că, într-un fel, acest lucru ar putea fi inoportun pentru ceilalți. Nu e nimic în neregulă să vorbești despre tine și despre ceea ce creezi, într-un fel sau altul. Vorbești despre un rol asumat și internalizat, vorbești despre niște valori la care ai aderat de bună voie, vorbești despre cum construiești și aduci valoare lumii în care trăiești. Viața personală nu este atât de separată de cea profesională, astfel încât principiile, valorile și credințele să nu curgă fluid în ambele. Tu ești același, depui aceeași energie, entuziasm și pasiune. Dacă lucrurile nu stau așa, probabil că nu faci ce trebuie. Însă, dacă crezi că ceea ce faci are valoare și îți place, de ce nu ai vorbi despre asta? De ce nu ai spune și altora cum contribui tu?

În încheiere, aș aminti de ceea ce a spus Shiv Khera: “90% din vânzare este credința (în ceea ce vinzi) și doar 10% este convingere”. În consecință, de ce nu acceptăm ideea că a vinde este parte din tot ceea ce facem?

Vă invit să-mi trimiteți propriile voastre opinii pe acest subiect!

Alte articole scrise de către Laura Solomonescu: Dedicarea şi responsabilitatea – între moft şi necesitate