Doar prin poveşti ajungi la oameni

Doar prin poveşti ajungi la oameni

Dezvăluirea de sine prin poveste

De aceea, aş vrea să vă propun niște idei pe care le-am verificat şi despre care am descoperit că au un mare impact, atunci când am participat la un seminar de dezvoltare personală. Nu voi vorbi despre abilitatea vorbitorului de a transmite energie şi putere personală, ci mai degrabă despre cum a reuşit să convingă un public foarte sceptic în privința unor metode şi idei excentrice.

A început povestindu-ne cum a devenit atât de pasionat de ceea ce face şi de ceea ce crede: ni s-a destăinuit tuturor, descriindu-şi viaţa, deciziile luate şi acel punct de cotitură care au contribuit la atingerea momentului prezent. Dezvăluirea de sine i-a atras empatia, înţelegerea şi simpatia noastră. Ne-a ajutat să-l privim altfel pentru că ni s-a arătat uman, iar oamenii s-au putut identifica cu el şi povestea lui.

Apoi, a introdus elemente emoţionale, care au ajutat la construirea încrederii, l-au afiliat grupului, câştigând astfel inimile ascultătorilor. Poveştile emoţionante au un ecou în fiecare dintre noi şi tocmai de aceea au atât de mult succes. În finalul povestirii, a introdus scopul – unul nobil, aflat deasupra banalităţilor cotidiene –, cauza măreaţă care îl definea şi contura şi povestea pe care ne-o zugrăvise până atunci. Fiecare parte din prezentare a fost reliefată de câte o poveste – mici bucăţi din viaţa lui sau a altora –, având ca obiectiv exemplificarea, dar şi apropierea de ascultător şi întărirea credibilităţii. Modul în care a anticipat obiecţiile noastre şi în care a modelat aşteptările prin aceste poveşti m-a dus cu gândul la felul cum reacţionăm zi de zi la birou, când suntem în faţa unor prezentări anoste sau în cadrul unor şedinţe plicticoase.

Ce rol poate juca naraţiunea?

Mulţi manageri vor să crească dedicarea oamenilor din echipă şi nu ştiu cum să facă acest lucru. Au încercat de toate – seminarii, discuţii libere, spaţii deschise, abonamente la diverse evenimente etc. – şi nu s-a întâmplat nimic. De aceea, mă întreb: oare arta narativă i-ar ajuta? oare a integra o poveste pentru a influenţa, pentru a schimba nişte perspective ar fi de folos? oare, dacă am folosi mai mult poveştile în ceea ce facem sau spunem, am avea rezultate mai bune? oare, dacă modul în care comunicăm în conducerea echipelor ar conţine şi o componentă narativă, oamenii ar fi mai implicaţi?

Eu cred sincer că da! Fiecare este sensibil atunci când apare partea emoţională, fiecare se percepe ca un erou (al propriei poveşti, dar şi al altora), fiecare a trecut prin momente de turnură care l-au dus pe un drum sau altul şi ar vrea să servească o cauză superioară.

De curând, la o conferinţă, o potenţială clientă m-a întrebat ce fac în cadrul jobului meu şi ce anume face, mai specific, compania pentru care lucrez. Am ales să îi spun o poveste despre o tânără a cărei viaţă s-a schimbat cu 180 de grade când şi-a intersectat viaţa cu cea a companiei. Nu a fost o poveste lungă, cu laude exagerate, şi nu i-am irosit timpul. Pur şi simplu, i-am creionat lumea mea. I-a plăcut şi mi-a spus că e prima dată când o întrebare atât de simplă i-a adus un răspuns atât de emoţionant. Pentru mine a fost de ajuns, m-a convins definitiv că poţi schimba un rezultat şi o imagine cu o simplă poveste.

Vă provoc şi pe voi să încercaţi: dacă ar fi să faceţi o poveste prin care să explicaţi domeniul vostru de activitate, cum ar suna aceasta?

Alte articole scrise de către Laura Solomonescu: Social media & the business