Articol de: Georgeta Dendrino, Managing Partner, Interact
„Ești ultima fraieră de pe planetă”, mi-a spus un prieten, acum vreo trei ani. Îi povesteam că, pentru mine, un proiect de coaching este asemenea unei călătorii alături de clientul meu, cu un punct de start și unul de destinație. Pornim de undeva și ne propunem să ajungem altundeva, într-o anume perioadă.
Sigur, pe drum pot apărea obstacole, ne putem împotmoli; poate fi nevoie să ne tragem sufletul, să ajustăm planul / traseul și apoi să repornim la drum. Putem descoperi niște vulnerabilități ale sale; ne ocupăm de ele și reluăm călătoria. Pe drum, îl ajut pe cel cu care fac acest demers să se uite în jur, să se adapteze, să țină cont de ceea ce poate, de ceea ce vrea, ce știe și ce nu îi face bine. Dar îl și îndemn să se uite în oglindă. Nu pentru a-i arăta cât de minunat este (deși, uneori, este nevoie și de asta; noi, oamenii, nu avem multă încredere în noi), ci pentru a se vedea pe sine, cu bune și rele. În coaching, oglinda nu are rolul celei din „Alba ca Zăpada”, să-i spună clientului „că este cel mai frumos din țară”, ci să-i spună: „Atenție la furie, limbaj, pasivitate, neîncredere, stil (ne)potrivit de lider etc”. Cred că este o chestiune de etică în business ca un coach să nu joace rolul de oglindă a mamei vitrege a Albei ca Zăpada, care îi spunea numai minciuni.
Când ajungem la destinație însă, când ne-am atins obiectivele, când rezultatele sunt vizibile și măsurabile, rolul meu se încheie. Sigur, se poate întâmpla să reluăm colaborarea, la un moment dat, pentru un alt proiect, pe un alt drum, ca să dezvoltăm altceva. Dar dacă stăm împreună ani de zile ca să-i fac „ego massage”, iar clientul să plătească la nesfârșit, îmi încalc un principiu important: cel al integrității.
De ce mi-a spus acel prieten că sunt ultima fraieră de pe planetă? Pentru că aflase, ca și mine, de cazuri în care clienții au lucrat cu câte un coach, vreme de câțiva ani, fără să li se întâmple vreo schimbare în bine, cât de mică, și s-au văzut nevoiți să continue sau li s-a indus un fel de dependență: “Lucrezi cu mine mai departe, ai nevoie de mine… Altfel, ești pierdut!” De ce? Pentru că „Money makes the world go round”!
Este ca atunci când un profesor îl face pe elev dependent de el sau un medic îl face dependent pe pacient de rețeta pe care i-o dă doar el. Aceasta este o abordare la care nu consimt, care nu mă reprezintă. Ca să fiu și mai plastică ori explicită, o să vă evoc un personaj epic: Dorel, instalatorul. Mi s-a spart o țeavă, curge apa, inund vecinii etc. Îl chem, să rezolve. Dorel, cel pe care îl știm din reclamele TV, improvizează, înfășoară niște câlți în jurul țevii și îmi spune că trebuie să-l anunț, săptămânal, să vină să schimbe câlții, de-a pururi. Instalatorul, cel care rezolvă probleme, schimbă țeava, sudează, se tăvălește prin apă, se contorsionează printre instalații și oprește definitiv scurgerea. Voi cu care ați lucra, pe care l-ați chema din nou, în caz de nevoie?
Prin urmare, dacă m-ați întreba „cum îl faci pe client dependent de serviciile tale?”, aș răspunde: nu vreau să îl fac dependent pe client de serviciile mele, ci de stilul meu de lucru, de modul meu de a-i rezolva problemele și de a-i aduce rezultate.
(Foto: Virginia State Parks, www.flickr.com)
Alte articole scrise de către Georgeta Dendrino: Care este legătura dintre construirea unei echipe, disciplină și Pădurea de la Fontainebleau?
Georgeta Dendrino, Managing Partner, Interact
Georgeta Dendrino este Managing Director al Interact, companie de training și consultanță, cu o prezență de peste 20 de ani pe piața din România. Georgeta este absolventă a programului Executive Master in Coaching and Consulting for Change de la INSEAD și a EMBA la ASEBUSS. Pe lângă implicarea sa în proiecte de dezvoltare și implementare a strategiei, ea oferă programe de Executive Coaching pentru clienții Interact din România și din alte țări; este, de asemenea, Executive Coach în proiectul Cartier Women’s Initiative Awards.