Articol de: MADI RĂDULESCU, MBA, PCC, MANAGING PARTNER MMM CONSULTING
Sunt foarte multe locuri în companiile noastre care depind de capacitatea de a fi disciplinat a celui care ocupă postul respectiv. Să ne gândim doar la activitățile de administrare ale oricărui department. Asistenta de departament are un rol important și extrem de presant deoarece este permanent întreruptă, lucrează cu multe detalii și este în serviciul multora. Dacă nu ar fi o persoană disciplinată, consecințele muncii sale ar putea fi dezastruoase. De obicei, este o persoană tânără, chiar neexperimentată în alte roluri care par mai importante. Și totuși, persoana aceea are nevoie de o autodisciplină extraordinară în a urmări sarcinile și a le duce la bun sfârșit, în a se reconecta rapid, mental și emoțional, după ce a fost întreruptă și, a putea continua, fără greșeală. Șansa ca această persoană să reușească ține și de măsura în care liderul ei îi evidențiază contribuția.
Principiul contribuției cere liderilor să ia decizii cu hotărâre și să păstreze direcția. Este o contribuție în sine decizia de calitate a leadershipului. Luarea deciziilor presupune autodisciplină. Mai ales în perioade dificile, șovăim și ezităm. Ceea ce dereglează ritmul întregii echipe și crește șansele ca aceasta să devină confuză și să piardă direcția. Autodisciplina în procesele decizionale creează și mențin disciplina la nivelul echipei. Un loc vizibil în care puteți observa autodisciplina liderului și disciplinele de lucru al echipelor îl reprezintă chiar ședințele obișnuite. Cum ar fi, de exemplu, menținerea disciplinei ca în ziua de miercuri să nu se organizeze nici un fel de ședință. S-ar putea crea astfel un spațiu de contribuție, de învățare, de concentrare pentru finalizarea unor sarcini și proiecte importante. Doar că, astfel de regulă, ca să producă rezultate are nevoie de disciplina de a nu vă abate de la ea.
Un alt tip de autodisciplină a liderului, în directă legătură cu principiul contribuției, este capacitatea de delegare eficientă. De ce asociez delegarea eficientă cu autodisciplina? Pentru că aceasta presupune să reziști tentației de a-ți crește încărcarea și de a folosi delegarea în mod recurent și disciplinat, pentru a permite atât eficientizarea, cat și învățarea și antrenarea autodisciplinei la cei cu care lucrezi. Autodisciplina se antrenează, de exemplu, prin stabilirea unui mecanism de urmărire a anumitor sarcini delegate și introducerea unor noi rigori în colaborare, în așa fel încât, să crească claritatea a ceea ce faci și să se reducă nivelul de stres, în situații de mare presiune.
Principiul învățării
Unul dintre cele mai sănătoase obiceiuri de leadership este o disciplină care se formează pe măsură ce deprinzi maturitate în rolul acesta: alocarea de timp de gândire strategică. Buna practică spune că fiecare săptămână necesită în calendarul unui lider cel puțin o oră și jumătate de gândire în perspectivă, un timp de liniște rezervat gândirii strategice. Ceea ce face diferența este autodisciplina menținerii acestui timp și nu subiectul pentru care îl folosiți. Pentru că, acest tip de autodisciplină pregătește mintea pentru a lucra ușor cu diverse scenarii și a găsi rapid potențiale opțiuni care să sprijine ieșirea din situații provocatoare. Este una dintre cele mai valoroase discipline ale unui lider.
O altă disciplină de învățare te invită să stai tu cu tine însuți, pentru a găsi căi de a-ți antrena capabilitatea emoțională. Pentru a putea rămâne concentrat pe ceea ce contează, pentru a fi capabil să te automotivezi și să-ți crești capacitatea de autoreglare, evitând astfel acțiunea sub impulsul momentului. Să vorbește din ce în ce mai mult despre nevoia de a medita. Și, sunt încă suficient de mulți oameni care resping această idee atribuindu-i caracteristicile unor practici oculte. A sta tu cu tine însuți, reglându-ți respirația, adăugând claritate gândurilor, învățând să te îngrijorezi mai puțin și să faci mai puține presupuneri negative despre viitor, este o disciplină în sine. Câteva minute dimineața în fața unui geam deschis la aer curat este o practică pe care ne-au transferat-o chiar bunicii noștri. Pe vremea aceea, nu îi spuneam meditație sau Mindfulness. Ne învățau să ne încărcăm plămânii cu aer curat, să respirăm adânc bucurându-ne și fiind recunoscători pentru ceea ce avem. Ne încărcăm astfel cu energie bună care ne ajută pe parcursul zilei.
Alte articole scrise de către Madi Rădulescu: Învățare sau luare la cunoștință?
