Articol de: MADI RĂDULESCU, MBA, PCC, MANAGING PARTNER MMM CONSULTING
Principiul adevărului
Vă puteți întreba: ce importanță ar putea aduce principiul adevărului atunci când vorbim despre disciplină personală?.
Adevărul poate fi o noțiune foarte filozofică. Acesta constă în realitatea pe care o construim pe baza percepțiilor noastre despre diferite situații. Atunci când e nevoie de reziliență, (de exemplu acum, când totul este incert și atât de ambiguu și evoluează atât de rapid de la o zi la alta, nu prea știi cum va arăta nici măcar viitorul apropiat și cum ți se pot schimba planurile), a fi onest, în primul rând cu tine însuți, este extrem de valoros. Onestitatea se bazează pe adevăr. A înțelege adevărul despre tine, despre valorile tale necesită autodisciplina reflecției în lumina tuturor celor de mai sus. Capacitatea noastră de autoreglare și automotivare se bazează pe conștiință emoțională și pe o autoevaluare corectă. Aceste abilități se formează în timp și necesită o atenție conștientă și repetată. Adică, autodisciplina învățării despre sine.
Ca să putem fi onești unii cu ceilalți, este nevoie să ne dorim să ajungem într-un punct în care, să împărtășim opinii similare care să ne ajute să ieșim rapid, împreună, din situații provocatoare. În etapele de formare ale unei echipe, ca să ajungi la o astfel de performanță, există acel stadiu numit ”normare”. Dacă echipa a trecut cu bine prin acest stadiu și a convenit modalitățile de colaborare, înseamnă că a căzut de acord asupra disciplinelor împărtășite în acea echipă. Pentru a ajunge la acest rezultat, o echipă trebuie să fie capabilă să vorbească cu onestitate despre nevoile și așteptările membrilor ei. Disciplina se bazează pe adevăr, adevărul conduce la disciplina asumată.
Principiul adevărului cere respect, empatie și ascultare atentă. Toate trei sunt virtuți care se învață, se practică și se dezvoltă pe parcursul vieții, cu multă autodisciplină.
Sunt trei virtuți care consolidează capacitatea noastră de conectare și alimentează măsura în care reușim să ne adaptăm din mers și să fim ajutați să depășim greul. Adică, reziliența.
Spuneam că oamenilor nu le place, în general, ideea de disciplină. O văd ca fiind mai degrabă legată de restricții decât ca pe o virtute care să te poată scoate din momente neplăcute. Este evident că timpurile pe care le traversăm cer, totuși, multă disciplină personală pentru a nu ne pierde direcția.
