„Tax & Finance Forum București 2019”: tendințele fiscale românești și internaționale

Adina Vizoli, Director, PwC România, și Ana-Maria Iordache, Partener, D&B David și Baias, au avut o prezentare despre tendințe practice în cadrul inspecțiilor fiscale.

„Am derulat un studiu, la nivelul Europei Centrale și de Est, întrebând angajați din peste 800 de companii despre inspecțiile fiscale. Media la nivel european este de 32%, cu 10 procente mai mare decât cel de la noi. Dacă ne uităm la durată, au o durată similară la noi cu cele din Europa. Situația e similară în ceea ce privește țările din UE și din Europa de Est, însă este interesant, dacă ne uităm la sume, sunt 4% companii care au fost impuse cu sume între 1 și 5 milioane de euro, în timp ce în România sunt 18% – cele mai multe vin din inspecțiile pe prețuri de transfer sau serviciile intragrup.

Și mai interesant a fost faptul că autoritățile din România nu sunt pe cât de creative și inovative le credeam. Dacă ne uităm la topicul spețelor vizate, sunt cam aceleași: prețuri de transfer și servicii intra-grup, reîncadrarea tranzacțiilor, sediul fix și sediul permanent, impozitul pe veniturile nerezidenților”, a precizat Ana-Maria Iordache.

Vorbind despre tendințele actuale și previziuni în materia inspecțiilor fiscale, Adina Vizoli a precizat: „La serviciile intra-grup, vedem o diversitate destul de mare și în tendințele inspectorilor fiscali. În trecut, de multe ori, eram în situația în care aveam o factură și nimic în spate. De atunci s-a creat această idee că e neapărat să avem documente și să arătăm că s-a prestat efectiv. Și inspecția fiscală s-a diversificat; acum majoritatea societăților au documente, chiar foarte multe, însă vine inspecția fiscală și zice: „Da, există o factură, aveți documente, dar cum poți demonstra că ai folosit aceste servicii în activitatea ta?” Suntem în etapa în care avem contractele, avem facturi, avem documente, rapoarte de la grup, dar trebuie să arătăm ce facem cu ele. Acesta este marele test pe care trebuie să îl trecem.”

Sesiunea a II-a

A doua sesiune a fost deschisă de Emanuel Băncilă, Partner, Litigii și dispute fiscale, EY România. El a vorbit despre incidentele de natură penală în cadrul disputelor fiscale.

Ce spune Ministerul Public?

  • cheltuielile cu prestările de servicii SUNT nejustificate (ANAF);
  • organele fiscale au indus în mod artificial ideea că respectivele cheltuieli, fiind potențial neoportune și nelegale, sunt și nereale;
  • raționamentul organelor fiscale este esențial greșit;
  • se poate pune în discuție oportunitatea și legalitatea respectivelor cheltuieli cu consecința tratamentului fiscal corespunzător, și nu realitatea;
  • stabilirea tratamentului fiscal al acestor cheltuieli (deductibile sau nu) este de competența exclusivă a organelor fiscale și nu poate fi delegată;
  • organele fiscale au evitat să își asume răspunderea caracterului deductibil sau nedeductibil al acestor cheltuieli;
  • organele fiscale au făcut confuzie între caracterul nedeductibil și cel nereal.

A urmat Raluca Buciuc, Director Valuation and Hospitality Advisory Services, Colliers International România, care a susținut o prezentare despre evaluarea imobiliară, din punct de vedere al problemelor și riscurilor în alocarea contabilă.

O problemă este alocarea corectă a valorii de piață în registrul de mijloace fixe. Dificultatea constă, însă, în identificarea elementelor contabile prinse în evaluarea proprietății imobiliare și a metodologiei de alocare a valorii. Sursa problemei e reprezentată de diferențele de abordare între IFRS și RAS și nealinierea Standardelor de Evaluare ANEVAR cu OMF 3055.

Principalele dificultăți:

  • parte din valoarea de piață a imobilelor se reflectă și în alte clase decât teren și construcții;
  • fe cele mai multe ori, informația detaliată din spatele înregistrărilor contabile se pierde;
  • nu există o procedură clară între departamentele financiar și tehnic pentru declararea lucrărilor de construcție;
  • nu există o procedură clară de evidență a istoricului investițiilor realizate de către proprietar sau chiriaș pentru renovare/amenajare, pentru a determina deprecierea fizică corectă;
  • dtabilirea duratei de viață după amortizarea contabilă totală;
  • evaluarea „parțială” a unei clase/grupe contabile nu este permisă de către OMF.