Valul mexican numit „alinierea la obiectivele companiei”

Alinierea la obiectivele companiei este un proces

Iată câteva exemple…

Cu toții cunoaștem frustrarea maximă care apare când ți-ai îndeplinit obiectivele individuale (mai ales în vânzări), însă per ansamblu, compania nu se încadrează în indicatori și nu îți iei bonusul mult visat și așteptat. Cum ar fi dacă, în loc să punem accent pe acest tip de rezultat individual (bonusul), investiția de timp și energie ar fi undeva în amonte, în proces. De exemplu, ce tip de comportamente sunt necesare în întreaga companie pentru ca rezultatul final să fie unul pozitiv și oamenii să poată fi recompensați? Am în vedere comportamentul specific unui vânzător dedicat care acoperă bine teritoriul, cunoaște bine produsul, clientul, se ține de cuvânt, livrează așa cum a promis, recuperează banii din piață. Dar acest vânzător are o atitudine de tipul: ”Nu mă interesează, eu am făcut ce trebuia, să își facă fiecare treaba”. În acest caz, la comportamentele lui ar trebui adăugate proactivitatea și preocuparea pentru ceilalți colegi care ar putea învăța de la el, comunicarea deschisă și asertivă cu managerul său ca să arate ce îl preocupă, inițiativa de a împărtăși bune practici și dificultățile cu care se confuntă, la rândul său. Cum ar fi dacă, în alte părți ale organizației, am încuraja conștientizarea oamenilor că dacă nu se încadrează în costuri sau există probleme de calitate, cei de la vânzări, care depun toate eforturile, ar putea fi afectați la final de an de chestiuni care nu sunt neapărat în zona lor de influență?

Toate aceste comportamente pot fi însușite de către oameni. Dar inițierea acestor comportamente și modelarea lor stă în responsabilitatea managerială, se află la lideri. Este dificil să vezi ce se întâmplă în cealaltă parte a unei organizații complexe când tu ești ținut captiv în căsuța fișei tale de post.

De aceea, alinierea mai bună la obiectivele companiei se face prin crearea perspectivei de către manageri. Adică, prin informare despre “starea națiunii” cu regularitate, prin explicarea impactului acțiunilor individuale asupra celorlalți, în mod recurent, prin facilitarea schimbului de informații între echipe, pentru a putea preveni situații în care nu se mai poate face nimic.