”Vrei să-i repari, te rog!” (II)

Vrei sa-i repari te rog 2

Referitor la liniște – este atât de important să știi să-ți ții gura când cel din față încercă să iasă singur din propriile capcane sau tocmai construiește vreo soluție. Peter Szabo, călăuzitorul meu de început de carieră, într-una din călătoriile de învățare, mi-a spus:

–        Înainte de a deschide gura, numără în gând până la 10.

–        Și dacă nici așa nu mă pot abține să nu vorbesc, ce fac?

–        Mai numeri o dată.

Liniștea este una dintre cele mai puternice tehnici în coaching. Crează spațiu, lasă loc pentru clarificări.

Acum, după ce am trecut în revistă și aceste lucruri, este nevoie de a stabili dacă lucrezi doar cu coachee-ul sau, împreună cu decidentul construiți o relație de coaching în trei.

Ultima variantă este preferata mea, pentru că cei direcți implicați și interesați de succesul programului sunt conectați cu ce se întâmplă. Sunt 3 momente importante în care vă întâlniți în această formulă:

  • La stabilirea și agrearea obiectivelor programului de coaching.
  • La jumătatea programului – pentru a face o actualizare a situației și eventuale ajustări.
  • La final, pentru a evalua ce a funcționat și ce e nevoie să fie făcut diferit.

Acest tip de interacțiune are un mare impact pentru toate părțile implicate și constituie unul dintre “a-ha”-urile profesionale importante. Nu este ușor, dar merită.

Un alt element important al procesului sunt cele trei provocări care apar de-a lungul programului. Ele sunt rezultatul observării și reflectării asupra ceea ce se întâmplă cu coachee-ul în timpul coachingului. Cele trei provocări sunt:

  1. Agrearea lui CE. Obiectivele programului. Uneori, așa numitul blind spot generează multe piste false sau non-intenție. În plus, aici apare și capcana așteptărilor, în sensul în care un coach neexperimentat încearcă el sau ea să spună ce este de făcut.
  2. Disciplina lui CUM. Mai ales pentru că cea mai importantă parte din coaching este ceea ce se întâmplă între sesiuni și în interacțiunea reală cu ceilalți.
  3. Sprijinul CELORLALȚI. În general, oamenii lucrează cu categorizări pentru a putea gestiona bombardamentul informațional la care sunt supuși în fiecare zi. Astfel încât, orice modificăm în comportamentul nostru, poate genera confuzie (“parcă ești, dar nu ești chiar tu, cel pe care îl/o știu”) sau chiar tensiune (“nu îmi place să gestionez cu noul tu, unde e celălalt tu?”). Știu, pentru că mi s-a întâmplat și mie când am fost eu în postura de coachee. Lucrurile nu sunt așezate, de aceea rolul decidentului final este major în aprecierea pașilor deja făcuți și încurajarea pentru a continua. Veți fi cu adevărat suprinși câtă influență poate avea decidentul final, comportamentul său fiind ușor-ușor copiat de ceilalți.

Iată-ne la finalul acestui articol în două părți. Sper că a fost util, mai ales că înțelegem că, de fapt, noi nu “reparăm”, mai ales dacă coachee-ul nu vrea. Această călătorie este plină de lecții. Unii decidenți chiar recunosc acest lucru: că au învățat lucruri noi despre coachees și au aflat lucruri noi despre ei. De aceea este atât de plin de împliniri coachingul. Făcut cu respect pentru oameni, ajungi să îți placă din ce în ce mai mult ce faci.

Foto: Pixabay

Citește și 6 semne care te avertizează că ai nevoie de mai mult somn, pe baza comportamentului de la locul de munca