Ce găsim la răscruce de crize

Ce gasim la rascruce de crize

Situația actuală este o răscruce importantă la nivel de societate și de individ. Oamenii sunt la o intersecție cu multe direcții provocatoare în viața lor. Antreprenorii sunt la o răscruce cu multe provocări pentru afacerile lor. Se uită în viitor și nu pot prognoza nimic clar, structurat, în raport cu care să ia decizii importante, iar ceea ce observăm zilele acestea, este că aleg:

  1. fie o strategie de tipul încercare-eroare: “Facem așa, vedem ce-o ieși.”
  2. fie una de așteptare: “Hai să vedem ce fac și ceilalți și apoi facem și noi.”
  3. fie una de acțiune cu orice preț: “Pe cai, oștenii mei! Mai bine murim în luptă decât să ne predăm.”

Este o simplificare grosieră, recunosc, dar în lipsa unor repere de tipul “așa, da”, oamenii caută soluții în care apare mantra “totul sau nimc”. Și nu pot trece pe lângă ea ca și când nu ar exista.

Citește și: Greșeli de social media marketing și cum poți să le repari

Să intrăm puțin în destructurarea acestor situații, fără a avea pretenția că am înțeles totul, sau că măcar știm “de ce-urile” din spate. Doar să vedem dacă putem face ceva pentru a reduce limitările și a mări șansele de a reuși.

Când este vorba de “totul sau nimic” luăm în calcul trei elemente:

  • Atitudinea
  • Acțiunea
  • Rezultatele

Atitudinea de tipul “totul sau nimic”

O atitudine de “totul sau nimic” pare a fi una propice situațiilor de criză. Îngustează foarte mult opțiunile și nu lasă ca timpul să fie irosit pe analize inutile. Ne mobilizăm pentru că așa nu avem nimc de pierdut. Nu știm ce vom câștiga, dar măcar știm că nu vom pierde.

Într-un context predictibil ca durată – “va fi o perioadă de încercări de o lună” – această atitudine poate da randament pentru că apare un angajament. Psihologic ne putem înhăma la ceva care are o finalitate previzibilă și apropiată.

În același timp, dacă este depășit acest termen sau rezultatele sunt sub un nivel considerat ok, toată oboseala acumulată și stressul adiacent fac ca orice căzătură să fie cu zgomot. În echipă pot apărea nemulțumiri, renunțări, plângeri, iar boala cea mai gravă, neîncrederea, face ravagii. Dacă “terenul” era slab de dinainte de pandemie, viteza cu care se deteriorează situația crește.

Pentru tine: Ca lider, ca antreprenor, cum îți poți gestiona propria atitudine ca să nu ajungi rapid de la “ceva” la “nimic”? Ce ingredient, ce tip de mesaj folosești?

Acțiunea de tipul “totul sau nimic”

Acțiunea de tipul “totul sau nimic” se bazează pe atitudinea de mai sus și pe un soi de disperare. Incertitudinea crează o mare nevoie de a avea cât mai puține opțiuni și, cel mai adesea, acestea sunt opozabile și chiar sunt de tipul “ori la bal, ori la spital”.

E nevoie de multă disciplină, de o mână autoritară. Un șef care este autoritar “pe timp de pace”, în situații de criză va încerca să mai crească autoritarismul crezând că așa va trece trupa peste marile încercări. Orice lăcătuș știe că dacă strângi un șurub dincolo de o limită ceva se întâmplă: ori se sparge ceva, ori se rupe altceva. Mai bine îl arunci. Iar dacă un om simte că, în curând, va fi un moment în care va fi aruncat, loialitatea lui nici din frică nu mai funcționează.

Pentru tine: Ce alternativă ai pentru a ține corabia pe val fără a arunca marinarii peste bord? Ce lucru paradoxal ai putea face care să crească loialitatea fără a crește însă starea de frică a echipei față de tine și de deciziile tale?

  •  
  •  
  •  
  •  
  •