CSR-ul este despre soluții sustenabile, nu despre filantropie

CSR-ul este despre soluții sustenabile, nu despre filantropie

Procesul de CSR, în România, funcționează pe bază de call-uri deschise de proiecte. Matematica CSR-ului este simplă. Eu, finanțator, dau ”strigare” către societatea civilă chemându-i să îmi propună proiecte prin care să putem schimba în bine un sector, un domeniu sau un subdomeniu. ONG-ul câștigător al call-ului meu implementează soluția cu ajutorul fondurilor pe care i le pun la dispoziție, iar la final numărăm beneficiarii ajutați de acțiunile noastre.

În ultimii ani, tehnologia a devenit și ea o componentă esențială a programelor și proiectelor sociale din două motive:

  • pentru că tehnologia poate fi un facilitator esențial în livrarea de soluții scalabile, eficiente și cu acoperire cât mai mare
  • pentru ca tehnologia este sexy, interesantă, modernă și la îndemână

Dar tehnologia este în același timp scumpă. De produs, de reparat, de menținut.

Discutând cu mai mulți finanțatori și ONG-uri de-a lungul vremii, am identificat o serie de frustrări care s-au născut în timp, din cauza multor proiecte care au inclus componente digitale (website-uri, aplicații mobile etc) eșuate sau care au obținut rezultate sub așteptări. Dacă întrebi ONG-ul care implementează va spune că nu a avut destul timp sau bani, daca întrebi compania – va spune că ONG-ul nu înțelege cum e cu KPIs și cu ”results-oriented”-ul.

Dar dacă iei proiectele la bani mărunți, vei vedea că există o serie de lait-motive:

1. Finanțarea.

Încep cu acesta pentru că este unul dintre principalii inamici ai proiectelor de tehnlogie civică sau programelor care conțin o asemenea componentă. Se întâmplă adesea ca în timpul call-urilor de proiecte, ONG-urile să nu aibă timp să vină cu cea mai bună soluție și să o propună spre implementare. De aici, bulgărele de zăpadă o ia foarte repede la vale. Un proiect negândit cum trebuie, va avea atașat un buget nerealist, nepotrivit și care în implementare nu se va întâlni cu nevoile reale. Majoritatea call-urilor de proiecte cer un buget detaliat, pe care odată ce l-ai trimis, devine biblie. Nu mai poți modifica nimic în el și dacă din nefericire ai trecut în buget că ai nevoie de un developer pentru soluția ta și realizezi ca îți trebuie trei developeri, arareori vei putea face o realocare (sau mai bine spus, suplimentare) bugetară.

2. Lipsa de expertiză tehnică în construirea propunerii de proiect.

”Facem o aplicație!” fără să ne întrebăm de ce facem o aplicație, chiar ne trebuie o aplicație, are sens pentru publicul țintă o aplicație, poate ne trebuie doar un site, poate ne trebuie doar un flyer. Daca totuși facem o aplicație, ce fel de aplicație ne trebuie, ce înseamnă din punct de vedere costuri aceasta și de ce resursă umană specializată ai nevoie. Dacă răspunsul la această ultimă întrebare este: ”de programatori”, atunci e ceva sortit eșecului din prima. Nu orice developer poate construi orice aplicație și nu orice aplicație costă la fel ca alta care arată similar.

3. Lipsa de cerințe de sustenabilitate.

Finanțările funcționează la acest moment contrar proverbului. Cel mai adesea, ele nu permit celui care implementează să învețe să pescuiască, ci doar îi dau pește pentru următoarele 12 luni. Odată ce se termină finanțarea,  proiectele intră în comă indusă pentru că implementatorul nu își mai permite să le mențină în viață. Cât timp aceste website-uri, aplicații și proiectele care le conțin nu vor face eforturi reale de a deveni sustenabile, ca indiferent de sprijinul din partea unui finanțator ele sa poată în continuare să ajute societatea, înseamnă că ele nu sunt soluții eficiente pe termen lung.

4. Lipsa de resursă umană.

Uneori, din nefericire nu de puține ori, finanțările acoperă foarte puțin din costurile de resursă umană. Ceea ce împinge societatea civilă fie la a găsi metode de a fenta aceste cerințe (angajând cu contract prestări servicii oameni care să ajute în implementare), fie la a supraîncărca angajații existenți ai organizației cu task-uri suplimentare. Dincolo de burnout, aceste practici duc la o implementare defectuoasă a programului, la lucruri făcute pe jumătate și la rezultate sub așteptări.

5. Reinventarea și repararea roții.

Din lipsă de timp și de expertiză în tehnologia disponibilă open-source (care permite reutilizarea codului) de multe ori se nasc proiecte similare, ba chiar identice pentru că nimeni nu a căutat să vadă unde s-au mai făcut proiecte similare și dacă ele pot fi replicate sau adaptate realității din România. Mai mult, cheltuim bani și resurse pe proiecte dezvoltate în tehnologiile greșite sau cu funcționalități care devin inutile după o perioadă scurtă de timp. Și atunci trebuie să cheltuim să reconstruim soluția inițială, risipind alți bani și alte resurse umane.

Astfel, mă întorc la titlul articolului. Scopul CSR-ului și al finanțărilor este de a sprijini o schimbare reală, documentată, fundamentată și cu sorți de izbândă. Un proiect, de tehnologie civică sau nu, are nevoie e resursă umană specializată și de sprijin să devină sustenabil, independent de dispariția unui finanțator.

Programul Civic Labs, susținut de Fundația Vodafone România, este o schimbare de paradigmă în CSR, care urmărește să:

  • Ajute societatea civilă să implementeze proiecte digitale corecte, care să soluționeze probleme reale, care vin insoțite de ghid de implementare și de sprijin specializat pe parcursul proiectului
  • Ajute finanțatorii să investească în aceste proiecte digitale având siguranța unei soluții bine gândite, cu indicatori de succes măsurabili, cu sprijin în monitorizare și evaluare și în același timp să economisească evitând posibilitatea de a plăti cât nu face sau de a se trezi că, la anul, îi costă mai mult să repare sau să reconstruiască.

 

Cum funcționează

→ Când o soluție este publicată pe platforma Civic Labs ea este rezultatul unor luni de cercetare făcută de oameni de research în zeci de interviuri calitative, cu seturi de date analizate și măcinate în detaliu, cu prototipuri testate și validate cu utilizatori reali.

→ Când un finanțator decide să deschidă un call public de finanțare pentru o soluție din Civic Labs, știe clar care va fi rezultatul, cum trebuie să arate, să se comporte și să producă un impact pozitiv.

→ Când implementarea unei soluții generate în Civic Labs este preluată de un ONG, acesta din urmă are susținerea, documentarea și suportul tehnic oferit de Code for Romania. Singurul lucru de care are nevoie e finanțare.

Nu în ultimul rând, chiar deloc – in primul rând ar fi trebuit să menționăm acest lucru – Civic Labs este despre colaborare. Încă de la primele sale etape – de research și de mapare a problemelor unui domeniu – aduce împreună toți stakeholderii implicati – experți, instituții, companii, societate civilă – pentru a-i face parte din proces și a-i cointeresa în rezolvarea acestor probleme și pentru a nu duplica eforturi.