Foresight, un nou stil de gândire a viitorului

Foresight-ul exprima capacitatea unei persoane, a unei echipe, a unei organizatii sau a unei comunitati de a gandi intr-un mod sistematic la un viitor dorit

În aplicarea uneia sau a alteia dintre metodele de abordare, se pot folosi în combinaţii şi relaţionări diferite, următoarele metode de analiză şi previzionare:

Desk researchmetoda prin care, înainte de abordarea propriu-zisă a procesului de elaborare a unei strategii, se face o investigaţie “de birou” a surselor de informaţii (biblioteci, instituţii, rapoarte statistice, internet etc.) pentru a crea o bază de referinţă pentru interpretarea şi compararea datelor şi informaţiilor furnizate de beneficiarul strategiei şi un set de valori / concepte de referinţă pentru relaţionarea obiectivelor şi acţiunilor propuse în strategie.

Elaborarea unei declarații de viziuneviziunea este o reprezentare imaginată sau o “fotografie” comună, împărtăşită de către mai multe persoane, referitoare la un viitor, de regulă, dorit. Ea este destinată liderului sau echipei de management a societăţii, nu publicului / cumpărătorilor. Viziunea reprezintă inspiraţia şi visele liderilor şi cadrul necesar pentru elaborarea planurilor de dezvoltare strategică a societăţii (sau a unor departamente ale societăţii). În fapt, declaraţia de viziune trebuie să furnizeze răspunsul la întrebarea “Încotro ne îndreptăm?”.

Elaborarea unei viziuni strategice care să fie împărtăşită şi de alte (cât mai multe) persoane prin colectarea de puncte de vedere a mai multor “actori” implicaţi în descrierea şi atingerea acelui viitor reprezintă cel mai important rezultat intangibil al unui exerciţiu de foresight. Dezvoltarea unei astfel de viziuni în comun poate contribui la un anumit tip de angajament, care să fie asumat de către mai multe persoane (instituţii, organizaţii), precum şi la abordarea unor metode normative în procesul de elaborare a unei strategii.

Elaborarea viziunii reprezintă un proces de creare a unei serii de “fotografii” sau imagini ale viitorului, care sunt realiste şi suficient de convingătoare pentru a motiva şi mobiliza oamenii în prezent în vederea concentrării eforturilor lor de a atinge anumite obiective.

O altă definiţie a viziunii: o descriere aspiraţională a ceea ce o organizaţie ar dori să obţină sau să realizeze pe termen mediu sau lung. Viziunea are menirea de a ghida cu claritate către selectarea celor mai adecvate decizii prezente şi / sau viitoare pentru atingerea ţintei vizionate.

Declaraţia de viziune articulează într-un mod concis şi pragmatic visele şi speranţele legate de viitorul unui business. Ea ar trebui să reamintească în permanenţă ceea ce se încearcă să se facă (construiască) în cadrul societăţii.

Stabilirea misiunii – reprezintă o declaraţie scrisă cu privire la obiectivele principale şi ţintele aspiraţionale ale unei organizaţii care, în mod normal, rămâne neschimbată în timp (sau pe perioade lungi de timp). Ea se adresează în principal potenţialilor beneficiari / cumpărători ai produselor sau serviciilor societăţii.

Brainstormingmetoda de a scoate la lumină idei fără a se face vreo filtrare sau judecare a lor. Este o cale de a încuraja enunţarea nerestricţionată şi într-o manieră informală a unor idei şi înregistrarea / notarea lor pe măsură ce sunt enunţate.

Analiza SWOT – metodă de bază pentru identificarea premizelor care vor sta la baza elaborării scenariilor strategice de dezvoltare. Analiza SWOT pune în evidenţă stări de fapt care sunt caracteristice mediului interna al societăţii: identificarea punctelor tari şi a punctelor slabe, în raport cu obiectivul strategic propus, în paralel cu stările sau evoluţiile mediului extern al societăţii: oportunităţi – condiţii externe favorizante pentru atingerea obiectivului strategic şi ameninţări – condiţii externe care pot frâna, bloca şi chiar anula eforturile de atingere a obiectivului strategic.

Metoda sondajului Delphi – metoda de colectare a opiniilor unor experţi asupra unui anumit topic bine definit. Metoda se bazează pe un set de enunţuri (declaraţii) care pot reflecta o anumită stare / apariţie unui anumit eveniment în viitor, enunţuri care au la bază posibile combinaţii ale caracterizărilor obţinute prin aplicarea metodei SWOT, în raport cu care respondenţi trebuie să ofere o judecată şi o interpretare bazată pe propria experienţă (de viaţă, profesională, ştiinţifică, tehnologică). Respondenţii trebuie să aprecieze cât mai obiectiv cu putinţă atât probabilitatea ca o stare / un eveniment să se întâmple, cât şi posibilul / probabilul moment de apariţie / producere a acestora. Nu în ultimul rând, respondenţii trebuie să evalueze şi gradul de impact al situaţiei / evenimentului asupra obiectivelor intermediare / finale propuse în cadrul unei strategii. Se desfăşoară în mai multe runde, fiecare putând aduce modificări generate de rezultatele / concluziile / răspunsurile rundelor anterioare. Un sondaj Delphi produce o imagine colectivă despre  probabile evoluţii ale unor evenimente (sau efecte ale acestor evenimente asupra dezvoltărilor probabile).

Elaborarea scenariilor reprezintă metoda prin care sunt evaluate diferitele căi prin care se pot atinge / obţine obiectivele finale propuse, în strânsă legătură cu declaraţia de viziune şi asumarea unei misiuni a societăţii în raport cu posibilii beneficiari. În graficul de implementare a unei strategii, putem distinge următoarele aspecte:

  • o stare iniţială, care reprezintă nivelul actual tehnic, economic, financiar, comercial şi managerial al societăţii (determinată, în principal, prin analize economice şi analiza SWOT)
  • o stare finală, care reprezintă “fotografia” dorită de conducerea societăţii, caracterizată de principalele obiective care trebuie atinse (stabilită prin metoda “declaraţiei de viziune” şi descriere a misiunii)
  • o serie de “traiectorii” de evoluţie a societăţii în funcţie de modul în care se manifestă în timp punctele tari şi slabe ale societăţii, modul în care apar şi se exploatează oportunităţile, dar şi apariţia “ameninţărilor” şi modului preconizat de atenuare / anulare a efectelor asupra evoluţiei societăţii către obiectivul propus
  • capacitatea de transferare de pe un scenariu pe altul, astfel încât să se optimizeze traiectoria (costuri, timp, resurse) către starea vizionară declarată de managementul societăţii.

Scenariile trebuie să ţină cont în permanenţă de posibilităţile reale de dezvoltare şi extindere a punctelor tari, a minimizării / eliminării punctelor slabe, de folosire la maximum a oportunităţilor oferite de mediul extern şi de contracarare / minimizare / eliminare a efectelor produse de ameninţările evaluate în analiza SWOT.

Elaborarea foilor de parcurs reprezintă metoda prin care fiecărui scenariu i se ataşază un set de acţiuni prin care conducerea societăţii poate să implementeze strategia, acţiuni care să aibă o anumită succesiune în timp, cu termene şi durate estimate, o asociere corespunzătoare de resurse (umane, tehnice, tehnologice, financiare, logistice). De regulă, seturile de acţiuni se revizuiesc / adaptează anual sau ori de câte ori apar perturbaţii care pot determina abateri de la traiectoria propusă. Trebuie să existe o mare flexibilitate în elaborarea scenariilor şi planurilor de acţiune, astfel încât să se poată “comuta” uşor de pe o traiectorie pe alta (de pe un scenariu pe altul).