Foresight, un nou stil de gândire a viitorului

Foresight-ul exprima capacitatea unei persoane, a unei echipe, a unei organizatii sau a unei comunitati de a gandi intr-un mod sistematic la un viitor dorit

6. Ce avantaje presupune foresight-ul?

  • este o abordare sistematică şi sistemică (se ţine cont de interdependenţele dintre componentele care determină evoluţia sistemului către ţinta / viziunea dorită)
  • este participativă, reunind atât experţi din mai multe domenii de activitate, cât şi stakeholderi (potenţiali actori care pot beneficia sau pot fi afectaţi de strategia propusă)
  • este o abordare vizionară, deoarece viitorul nu va fi acelaşi pentru diferite afaceri sau dezvoltări societale, previzionarea unoe evenimente, aşteptate sau disruptive, reducând marjele de eroare în implementarea strategiei
  • oferă un grad ridicat de atenuare a suprareglajelor (oscilaţii de mai mare amplitudine, nedorite, în timpul evoluţiei sistemului către ţinta propusă) printr-o gândire anticipativă
  • creează premize mult mai favorabile ca scenariile şi planurile de acţiuni propuse să întrunească acceptul majoritar al stakeholderilor, determinând totodată o implicare mai conştientă şi consistentă a acestora în progresul societăţii către viziune şi obiectivele propuse în aceasta
  • asigurarea din timp a resurselor de tot felul (umane, materiale, financiare, tehnologice etc) pentru a fi disponibile la momentul şi la nivelul cerut de activităţile care urmează a fi implementate.

7. Când a fost inventat acest concept?

Foresight-ul este, înainte de toate, o „stare a minţii” care determină modul în care se gândeşte viitorul unei organizaţii / comunităţi, un pic diferit de modul convenţional, tradiţional de „planificare şi organizare”. Metodele descrise au apărut asincron, independent în timp. Ele au început să fie asamblate şi „vândute” drept concept de foresight în urmă cu circa 30 de ani.

8. Ce ţări / companii de afară îl folosesc?

Există două curente de gândire a viitorului: unul francez şi altul britanic. Ambele lucrează cu aceleaşi concepte de bază, adăugând sau integrând însă şi alte metode şi instrumente considerate necesare studiului prospectiv. Cea mai răspândită este metodologia engleză, ONUDI preluînd-o şi promovând-o la nivelul ţărilor în curs de dezvoltare, primele care au nevoie de a-şi gândi dezvoltarea pe termen lung. ONUDI a organizat şi organizează sesiuni de training pentru organizatori şi practicanţi ai foresight-ului de mai bine de 16 ani, eu personal participând la o astfel de sesiune în 2003 la Ankara (Turcia). Ulterior (2005), am mai beneficiat de un training organizat de Universitatea din Manchester (PREST) din Marea Britanie.