Foresight, un nou stil de gândire a viitorului

Foresight-ul exprima capacitatea unei persoane, a unei echipe, a unei organizatii sau a unei comunitati de a gandi intr-un mod sistematic la un viitor dorit

9. Se poate spune că lipsa de foresight sau foresight-ul neadecvat din cadrul băncilor este o cauză a crizei financiare care a izbucnit în 2008?

Se poate spune doar că absenţa unei gândiri pe termen lung (sau insuficienta aprofundare şi fundamentare) a făcut ca societatea umană să fie pusă brusc în faţa unui fenomen disruptiv, neluat în calcul de către strategii care organizează şi planifică evoluţia economică a lumii. Este posibil ca fenomenul să nu fi putut fi evitat, dar consecinţele sale sigur ar fi fost mai puţin perturbatoare pentru economiile ţărilor „lovite” de această criză şi s-ar fi răsfrânt mai puţin negativ asupra vieţii economice şi implicit a cetăţenilor.

10. Cum stă România la nivel de servicii de foresight?

Există puţini specialişti în foresight, deoarece şcoala economică nu acordă acestei metodologii atenția necesară astfel încât să fie folosită în economie sau în procesul de guvernare. Totuşi, pot fi menţionate două exerciţii de foresight derulate în România, ambele pentru elaborarea Strategiei naţionale de cercetare-dezvoltare-inovare: unul în perioada 2005-2007 pentru Planul Naţional de CDI 2007-2013 (PN II) (personal am deţinut funcţia de Director adjunct al exerciţiului) şi al doilea în perioada  2012-2014 pentru Planul Naţional de CDI 2014-2020 (PN III), la care am participat în calitate de expert. Din păcate, nu au fost iniţiative nici la nivelul ministerelor, nici a guvernului pentru utilizarea acestei metodologii. Atunci când sunt gândite măsurile administrative şi legislative, inclusiv bugetare, pe termen lung, guvernele au, de regulă, un orizont limitat la dimensiunea mandatului de patru ani. Ca să nu luăm în consideraţie remanierile guvernamentale sau chiar schimbarea guvernelor, care vin de fiecare dată, cu propria viziune (limitată) asupra viitorului. În consecinţă, România a cunoscut şi va mai cunoaște multe inconsistenţe şi necorelări tocmai din cauza lipsei viziunii pe termen lung. Au mai fost câteva încercări la nivelul Academiei Române de a formula strategii de dezvoltare transguvernamentale, care însă, neţinând cont de principiul fundamental de consultare corectă şi responsabilă a tuturor părţilor interesate, nu au putut fi adoptate de către guvern şi puse în aplicare.

11. Care e practica cel mai des întâlnită în România cu privire la astfel de servicii: sunt asigurate de un departament intern sau sunt achiziţionate de la firme specializate?

De regulă, sunt persoane şi puţine firme româneşti specializate şi cu experienţă în domeniul foresight-ului. Personal, am iniţiat la nivelul AMCOR (Asociatia Consultanţilor în Management din România) o serie de prezentări, care să asigure cel puţin o informare corectă asupra pricipiilor de bază, a instrumentelor şi metodelor folosite în foresight şi a beneficiilor utilizării ei atât în cadrul organizaţiilor, cât şi la nivel ministerial sau guvernamental (inclusiv la nivelul administraţiei publice locale).

12. Cum arată un specialist in Foresight? Ce studii, cursuri, background trebuie să aibă?

Nu există „specialiști în foresight”. Există doar ingineri şi economişti, matematicieni şi sociologi cu „open mind”, cu deschidere şi înţelegere pentru metodele enunţate, cu abilităţi de analiză şi sinteză, dar mai ales de comunicare. Desigur, urmarea unor cursuri sau sesiuni de training organizate la nivel internaţional (ONUDI, PREST University of Manchester etc.) ar putea reprezenta un demers necesar şi util pentru a se putea constitui o „masă critică” de… foresight-işti în România, capabili să abordeze şi să promoveze fundamentat metodologia către persoanele sau instituţiile cu putere de decizie asupra viitorului societăţilor comerciale sau a societății românești, în ansamblul ei.