de Marina Roşu, Şef Proiecte Sociale, Departament Resurse Umane, BRD-Groupe Société Générale
În urmă cu mai bine de o sută de ani, odată cu începutul revoluţiei industriale şi cu trecerea de la lucrul manual la maşini, oamenii au devenit angajaţi, integraţi în procese fixe de producţie, cu atribuţii precise, orar bine delimitat, devenind simple piese în sistem.
În plus, cel mai adesea, o persoană avea aceeaşi slujbă de la adolescenţă până la momentul pensionării.
Această postură nu mai convine şi nu li se mai potriveşte noilor generaţii. Statisticile arată că angajaţii care fac parte din aşa-numita generaţie Y (cei care au în prezent între 20 şi 35 de ani) îşi schimbă jobul, în medie, de 15 – 20 de ori pe parcursul vieţii, fie pentru că vor să dedice mai mult timp laturii personale, fie pentru că le este greu să funcţioneze după anumite reguli.
Filozofia BRD este aceea de a oferi nu doar un job, ci o carieră. Pentru a reuşi acest lucru, nu este suficient să construim doar parcursuri de carieră bine pregătite, ci şi să ne aplecăm asupra realizărilor sau dorinţelor personale ale oamenilor.
În acest sens, am avut dezbateri pe teme de sănătate, dezvoltare personală, expoziţii cu vânzare de Crăciun, de Paşte, de 1 iunie şi alte momente potrivite pentru cumpărături, zile de răsfăţ pentru doamne, în jurul datei de 8 martie, şi nu numai.
De data aceasta, vom povesti doar despre ultimul proiect, lansat în octombrie, cu ajutorul voluntar al unei colege, specialistă în IT, dar pasionată şi de provocările aduse de copii în viaţa noastră.
Astfel, am creat „Comunitatea Părinţilor BRD”, dedicată celor care doresc să se informeze despre „meseria” de părinte şi despre cum pot susţine creşterea şi evoluţia armonioasă a copiilor.
În cadrul acestei comunităţi, sunt încurajate comunicarea, învăţarea şi schimbul de experienţă între colegi, alături de specialiştii invitaţi la întâlnirile ce au loc o dată la două săptămâni. Până la momentul în care scriem aceste rânduri, au avut deja loc trei astfel de evenimente.
Statisticile arată că numărul celor interesaţi scade pe măsură ce noutatea nu mai este chiar o noutate. Ne aşteptam şi noi ca, după prima ori după a doua întâlnire, entuziasmul să se risipească şi să scadă numărul celor care se înscriu. Însă nu numai că nu a scăzut numărul celor interesaţi, ci chiar a crescut. Iar locurile pentru cea de-a treia întâlnire s-au ocupat în primele 23 de minute după transmiterea invitaţiei.
Ce arată asta? Că am răspuns unei nevoi reale şi că oamenii noştri au încredere în ceea ce le oferim. Dar şi că aceştia au nevoi dincolo de statutul de angajat, că linia dintre viaţa profesională şi viaţa privată este mult mai subţire decât în urmă cu 10 ani, de exemplu.
Ce facem la aceste întâlniri? Ascultăm, întrebăm, răspundem, împărtăşim. Zâmbim, râdem, ne relaxăm. Creştem şi devenim oameni mai buni, părinţi mai buni, mai relaxaţi. Şi, sperăm noi, cei de la Resurse Umane, angajaţi mai buni.
La una dintre întâlniri, i-am avut ca invitaţi pe Monica Reu şi Ian Peatey, părinţi şi specialişti în comunicare empatică, împreună cu care am dezbătut tema „Cum să gestionăm furia, agresivitatea şi alte emoţii puternice ale copiilor noştri”.
Am aflat, cu această ocazie, că emoţiile copiilor sunt la fel de puternice ca ale adulţilor şi am înţeles că lor le este şi mai greu să le gestioneze, motiv pentru care au nevoie de tot suportul şi înţelegerea noastră. Copiii nu fac ceva „din şmecherie”, ci pentru că sunt zilnic asaltaţi de un amalgam de emoţii cu care nu ştiu ce să facă şi cu care trebuie să se descurce într-un fel. Şi atunci, devin „şmecheri”, pentru a obţine „balsamul” necesar într-un anumit moment.
La o altă întâlnire, am discutat despre „Educaţie prin joc şi emoţii”, împreună cu Otilia Mantelers (psiholog în formare şi specialist în joaca terapeutică cu copii de până în 10 ani) şi soţul ei, Jo Mantelers (prezent pentru a le vorbi, din perspectiva unui bărbat, tăticilor din sală), cei doi fiind părinţii a trei copii. Cu ce au plecat oamenii acasă, după această discuţie? Cu ideea că plânsul este bun. Plânsul curăţă şi linişteşte sufletele zbuciumate ale copiilor (şi ale adulţilor). Este o emoţie care nu trebuie blamată şi reprimată. Şi au mai aflat că, prin joc, se pot vindeca traume, spaime şi se pot construi caractere. Copiii vorbesc mult mai uşor atunci când nu se simt supuşi unui interogatoriu, ci sunt lăsaţi să se exprime liber, aşa cum aleg.
Tema „Comunicare empatică pentru dezvoltarea încrederii în sine a copilului tău” am dezbătut-o împreună cu Zoia Zărnescu, mamă a unui tânăr de 22 de ani, trainer experimentat, specialist în programe de dezvoltare personală şi inteligenţă emoţională. Dintre ideile discutate, am ales câteva:
stima de sine a copiilor este afectată de ceea ce spun educatorii, familia sau oamenii din viaţa lor care au rol de mentori, iar etichetele puse de ei contează; contează cine îi spune şi ce părere are copilul despre persoana care îi spune aceste lucruri;
copiii învaţă prin puterea exemplului. Este important să-i arăţi copilului prin gesturi şi să faci împreună cu el toate activităţile, în loc să îi spui pur şi simplu ce să facă. În plus, pentru el, atenţia înseamnă iubire. Acordându-i atenţie, îi dai ceea ce are nevoie cel mai mult: dragoste.
Lecţiile primite la fiecare dintre aceste întâlniri sunt utile pentru relaţia dintre părinţi şi copii, dar, în mod evident, nu numai. Sunt lecţii pentru oameni, în general, lecţii de relaţionare cu cei din jur, colegi, şefi, subalterni. Evoluăm şi ne dezvoltăm de-a lungul întregii vieţi, avem nevoi şi emoţii care trebuie gestionate, reacţionăm la cei din jur în funcţie de importanţa pe care le-am acordat-o în viaţa noastră, avem nevoie de feedback şi se aşteaptă din partea noastră să oferim păreri şi suport. Aşa că, deşi comunitatea este adresată părinţilor, suntem convinşi că vom obţine, drept bonus, angajaţi mai buni, mai atenţi cu cei din jur, mai dedicaţi.
În „Comunitatea Părinţilor BRD”, vor urma, sperăm, multe alte întâlniri.
La finalul anului, vom trage linie, vom analiza ce am făcut bine, mai puţin bine şi vom face planuri pentru anul viitor. Pentru că şi noi, oamenii din HR, creştem şi devenim mai buni odată cu colegii noştri, învăţând de la ei şi împărtăşindu-le experienţa.
