de Gabriel Sincu – Director Executiv, Asistenţă Fiscală, EY România şi Claudia Sofianu – Director Executiv, Asistenţă Fiscală, EY România
Am asistat în această vară la o discuție în cadrul dezbaterilor din Comisia de Buget – Finanțe a Parlamentului pe tema noului cod fiscal în care un reprezentant al informaticienilor solicita scutirea de la impozitare a profitului reinvestit în echipamente și programe informatice. Un parlamentar, altfel bine pregătit, a replicat: ”Dar câte avantaje și facilități mai vreți, măi tinere? Vreți să plătiți și mai puțin?”. Reacția, deși dură, nu m-a mirat și în contextul respectiv am înclinat să fiu de acord cu ea. Casta IT-știlor din România pare una privilegiată: acesta este domeniul în care se plătesc salarii bune, operează scutiri de impozit pe salariu, iar cei care lucrează pe cont propriu sunt taxați pe baza unui sistem forfetar foarte avantajos.
Contribuţia IT-ului la economia românească
Mass-media este interesată de astfel de subiecte și prezintă afaceri de succes din acest domeniu, clădirile de birouri se umplu tot mai mult de informaticieni non-conformiști veniți la muncă pe bicicletă, șefii de HR ai multinaționalelor din domeniu se plâng că nu au suficienți oameni pe care să îi angajeze. Se ridică totuși întrebarea: e chiar atât de bine? Este suficient exploatat domeniul și se întreprinde suficient de mult pentru a face din tehnologia informației cartea câștigătoare a economiei din România?
Dacă ne uităm pe cifrele publicate de statistica oficială, vedem că domeniul IT a contribuit în trimestrul I din 2015 cu 7% la formarea produsului intern brut, iar în 2014 cu 5,9%. Comparativ, în T1-2015, industria a contribuit cu 21%, comerțul cu 17,5% sectorul public cu 11,1% iar imobiliarele au adus 10,5%. În ceea ce privește creșterea economică din T1-2015, dintr-un +4.3% doar +0,8% se datorează IT-ului. Așadar, departe de a fi vedeta economiei, tehnologia informaţiei pare mai degrabă un outsider care încearcă să își facă loc în față.
Facilităţi fiscale pentru IT-işti
Chiar și până aici drumul a fost lung, primul pas fiind făcut la începutul anilor 2000, când reprezentanții industriei IT au convins autoritățile să introducă scutirea de la impozitare a salariilor pentru angajații care sunt implicați efectiv în producția de programe informatice.
Ordinul privind încadrarea în activitatea de creaţie de programe pentru calculator prevedea, încă de la început, o serie de criterii ce trebuie îndeplinite atât de către angajat, cât și de către angajator pentru ca cel din urmă să poată aplica scutirea. Ordinul a fost modificat în câteva rânduri de-a lungul anilor, aducându-se uneori clarificări binevenite în ceea ce privește criteriile pentru exceptare și implementarea practică a acestui stimulent. Din păcate însă, nu întotdeauna noile prevederi au fost suficiente sau au acoperit toate punctele sensibile care ridicau întrebări din partea celor interesați.
Ultima modificare a intervenit la 31 iulie 2015 prin Ordinul nr. 217/4.172/1.348/835/2015. Principala schimbare constă în eliminarea listei de specializări ale instituțiilor de învățământ superior acreditate, în cadrul cărora angajatul vizat trebuia să dețină o diplomă de absolvire. Abrogarea acestei condiții pare a fi una de bun augur, consecința imediată fiind că se lărgește aria persoanelor cărora li se poate aplica acest stimulent fiscal. Astfel, se evită situația, adesea întâlnită anterior în practică, în care un angajat, deși cu vastă experiență în domeniu și poate având diplome de specializare în afara unor anumite instituții de învățământ acreditate, nu ar fi putut beneficia de scutirea de impozit. Rămâne, prin urmare, la dispoziția angajatorului să decidă dacă o persoană (care, în continuare, trebuie să dețină o diplomă de studii superioare) are calificările și competențele necesare pentru a ocupa poziția respectivă.
Aspecte practice încă neclarificate
Pe de altă parte, o altă condiție prevăzută de legislație încă de la bun început, dar care nu a fost clarificată până în acest moment, este cea potrivit căreia angajatorul trebuie să realizeze în anul fiscal precedent, ca urmare a activității de creare de programe pentru calculator, un venit anual de cel puțin 10.000 dolari pentru fiecare angajat care beneficiază de scutirea de impozit. La prima vedere, această condiție pare a nu pune prea multe probleme, mai ales în contextul în care legislația curentă prevede în mod specific faptul că scutirea nu este condiționată de contribuția angajatului vizat la realizarea acestui plafon.
La o analiză mai atentă însă, se ridică o serie de întrebări și aspecte practice care nu sunt clarificate într-un mod unitar nici măcar la nivelul autorităților fiscale. Ce se întâmplă cu o societate nou înființată, care nu are un venituri înregistrate în anul fiscal precedent? Ce se întâmplă cu o societate care s-a dezvoltat foarte repede și care, pentru a putea derula contractele încheiate pentru viitor, are nevoie să angajeze un număr mare de oameni într-o perioadă scurtă de timp, raportul veniturilor din anul precedent ajungând a fi sub 10.000 dolari / angajat? Ce se întâmplă în cazul transferului unui întreg departament de la o companie la alta?
Aplicarea stricto sensu a acestui criteriu, așa cum este enunțat în Ordinul respectiv, ar însemna în anumite cazuri limitarea în timp și privarea angajaților de tratamentul favorabil, fie în primul an de activitate al societății, fie într-un an în care societatea se afla în plină expansiune. Ori, o astfel de abordare pare a fi în contradicţie cu scopul legislației specifice, acela de a stimula activitatea companiilor româneşti în crearea de programe pentru calculator.
Soluția fiscală individuală anticipată
În acest context, în care un criteriu definitoriu pentru aplicarea scutirii poate fi subiect de interpretare, singura variantă la îndemâna contribuabilului ar fi de a solicita o soluție fiscală individuală anticipată pentru aceste situații. Soluția fiscală individuală anticipată este actul administrativ emis de organul fiscal central în vederea soluţionării unei cereri a contribuabilului și reglementează o situaţie de fapt viitoare. Însă, și acest proces este unul care se desfășoară în continuare cu dificultate (deși în ultima perioadă au fost observate anumite evoluții pozitive în acest sens) și presupune anumite costuri pentru contribuabil.
Emiterea unui nou Ordin privind încadrarea în activitatea de creaţie de programe pentru calculator ar fi fost un moment bun pentru clarificarea acestei condiții, având în vedere mai ales evoluția foarte rapidă a industriei de profil și necesitatea adaptării legislației la această situaţie.
Concluzionând, putem spune că IT-ul românesc se mișcă în direcția bună, la nivel internaţional, suntem recunoscuţi ca fiind o forță în domeniu, cadrul general este bun, dar este încă mare nevoie de ajutor. Iar eliminarea restricției rămase încă în legislație, va încuraja startup-urile și noii veniți pe piață. E limpede că investiția în acest sector poate reprezenta unul dintre secretele unei Românii prospere.
Şi pentru că un proverb spune că dacă n-ai noroc la loto ai noroc în dragoste, încercăm să parafrazăm spunând că dacă n-am avut noroc la agricultură decât după 25 de ani, poate vom avea acum noroc mai repede cu informatica.
(Foto: Cory Doctorow, www.flickr.com)
