Articol de: Lucia Lazăr, redactor
Înzestraţi cu darul de mare preţ al liberului arbitru, ne aflăm permanent în situaţia de a face alegeri. Alegeri pe care, atunci când nu se dovedesc a fi dintre cele mai bune sau inspirate, le numim greşeli, erori, căderi, semne ale slăbiciunilor noastre… Asumate, recunoscute şi corectate însă, greşelile devin trepte în procesul de cunoaştere, creştere şi maturizare.
Citeşte şi Care este cea mai mare greșeală de leadership?
Un lucru este cert: nu există om care să nu greşească sau care să nu fi greşit măcar o dată. E adevărat, unii dintre noi o facem mai des, alţii mai rar, unii mai mult, alţii mai puţin. Unii repetăm aceeaşi greşeală până ne plictisim de ea, fără să pricepem ceva, alţii ne învăţăm lecţia de la prima abatere, iar alţii, mai puţini şi mai înţelepţi, învăţăm din greşelile celorlalţi. Greşim în relaţia cu cei dragi, dar şi cu noi înşine, greşim la şcoală, la serviciu, în societate… Greşim din necunoaştere, uitare sau neatenţie… Problema cea mare nu este însă aceea că facem greşeli, ci că nu ni le asumăm. Chiar mai mult, de cele mai multe ori, fugim de ele. Nici măcar nu vrem să ni le amintim, pentru că sunt experienţe neplăcute, pe care, dacă am putea, le-am şterge definitiv cu buretele.
Dar cum să învăţăm din greşeli de vreme ce refuzăm să ne gândim la ele? În ţara noastră, mai abitir decât în altă parte, oamenii manifestă o adevărată idiosincrazie faţă de greşeală. În mod reflex, asociem eroarea umană cu urmarea ei punitivă. Încă de mici, aflăm că, dacă nu mâncăm tot din farfurie, vine un personaj negativ şi ne ia cu el, că, dacă vorbim neîntrebaţi la ore, suntem daţi afară din clasă şi ne e scăzută nota la purtare sau că, dacă nu luăm note mari la examene, ni se taie stipendiul. „Greşeala se plăteşte” a fost şi, din păcate, continuă să fie cel mai utilizat instrument de motivare.
Astfel „vaccinaţi”, intrăm în activitate, unde responsabilităţile mai mari atrag corecţii pe măsură. Cu toate acestea, haideţi să recunoaştem că cele mai bune lecţii de viaţă le-am primit atunci când am ratat ceva. De aceea, ne-am propus să dăm greşelii şansa să se reabiliteze.
A nu face greşeli poate fi cea mai mare greşeală
În cartea sa, „Brilliant Mistakes: Finding Success on the Far Side of Failure”, Paul J. H. Schoemaker vorbeşte pe larg despre aşa-numitele greşeli geniale, productive, din lumea businessului, care ascund adevărate comori de învăţăminte, esenţiale în devenirea noastră profesională, dar şi personală. El porneşte de la a descrie o lungă listă de invenţii dintre cele mai variate (copiatoare, ATM-uri, mâncare organică, ţigări fără tutun etc.), care, deşi la vremea lor au fost etichetate drept erori, ulterior s-au dovedit a fi găselniţe de succes. „După cum aceste greşeli au fost ridiculizate în momentul descoperirii lor, tot astfel în lumea businessului există multe idei stupide, care mai târziu se vor dovedi productive. Pentru manageri, provocarea cea mai mare e să le recunoască. Acest lucru se poate întâmpla însă doar dacă ei vor permite apariţia unor astfel de greşeli”, afirmă autorul.
Tot el identifică două modalităţi de a profita de oportunităţile care pot decurge din greşeli: prima ar fi aceea de a fi deschişi să învăţăm din greşelile personale sau profesionale, identificând în ele noi modalităţi de a evolua, iar a doua constă în a face în mod deliberat greşeli, cu scopul de a accelera procesul de învăţare în cadrul organizaţiei. Dar cum ne dăm seama că o greşeală este genială şi cum o definim? Ei bine, răspunsurile le primim tot de la Paul J. H. Schoemaker, care este de părere că, dacă am învăţat mai mult dintr-o greşeală decât ne-a costat ea, înseamnă că îndeplineşte toate condiţiile să devină genială. O greşeală genială este o acţiune sau o predicţie pe care o facem şi care se dovedeşte a fi greşită. La început, ne doare, însă apoi ne deschide noi perspective spre inovaţie şi descoperire. Cu alte cuvinte, ne face să vedem lumea şi pe noi într-un mod diferit.
Citeşte şi 4 greșeli de evitat într-o ședință de companie
Iată un exemplu obişnuit de greşeală genială: după ce terminăm şcoala, începem să lucrăm. La un moment dat, considerând că ne descurcăm foarte bine, ne gândim să mergem la şeful nostru şi să-i cerem să ne promoveze. Ei bine, rezultatul este că unii dintre noi vom fi concediaţi pe loc. Drept urmare, plecăm acasă şi ne dăm seama că a fost o prostie să procedăm astfel. După ce ne mai liniştim, ne punem întrebarea de ce am avut o astfel de viziune distorsionată asupra modului în care ne percep oamenii şi care a fost, de fapt, contribuţia noastră în compania în care am lucrat. De asemenea, nu trebuie să uităm că există mulţi oameni de ştiinţă care au făcut greşeli… utile. Cine nu a auzit, de exemplu, de Sir Alexander Fleming, cel care a descoperit penicilina ca urmare a unei mici neglijenţe petrecute în laboratorul său? Foarte interesant este faptul că Paul J.H. Schoemaker încurajează ideea de a face în mod voit şi asumat anumite greşeli, întrucât ele pot ascunde adevărate comori de învăţăminte. Acestea trebuie însă deosebite de erorile catastrofale, care pot, de pildă, falimenta o companie.
Iată cum putem deosebi cele două tipuri de greşeli: „Trebuie să facem o analiză cost-beneficiu a greşelii şi să ne punem întrebări de genul: m-a costat mult? am avut un beneficiu mare? am avut un cost scăzut şi un beneficiu scăzut?. De aici rezultă patru combinaţii diferite.”
Opt dintre cele mai frecvente greşeli în leadership
După cum spuneam, greşeli întâlnim pretutindeni, în orice domeniu de activitate, inclusiv în marile companii. Fiecare lider, fiecare antreprenor, fiecare angajat greşeşte. Toţi facem greşeli, dar puţini ajungem să le valorificăm şi să le transformăm în succese remarcabile. Trucul este să ştim când şi cum să le facem, astfel încât să ne aducă succesul. De altfel, marca unei companii mari nu este să evite greşelile – ceea ce e imposibil –, ci să aibă înţelepciunea să profite de ele din plin. Liderii adevăraţi nu fug de greşeli, ci şi le asumă şi, mai mult, le împărtăşesc şi celorlalţi în scop pedagogic. Acest fapt îi ajută să fie percepuţi ca autentici de către angajaţii pe care îi conduc. Iată care sunt câteva dintre cele mai frecvente greşeli întâlnite la nivel înalt şi cum pot fi evitate:
1 Lipsa de feedback
Când un lider nu le oferă angajaţilor feedback, îi privează pe aceştia de şansa de a-şi îmbunătăţi performanţa. Cum se poate evita această greşeală? Răspunsul: liderul trebuie să înveţe să dea feedback în mod constant oamenilor din echipă.
2 Nu îşi face timp pentru echipă
O funcţie de conducere atrage după sine un volum enorm de muncă şi responsabilităţi, astfel că, de multe ori, se scurtcircuitează comunicarea cu echipa. Managerul aflat într-o astfel de situaţie nu trebuie să uite însă că oamenii sunt cei mai importanţi şi că, dacă nu va fi lângă ei atunci când vor avea nevoie de el, aceştia nu vor şti cum să acţioneze pentru a-şi îndeplini eficient obiectivele. Mai concret, ar trebui să-şi stabilească o perioadă din zi (un anumit interval orar) în care să discute cu angajaţii chestiunile stringente. Şi mai eficient ar fi să petreacă timp printre ei. Fiind permanent în legătură cu echipa, va evita şi alte probleme, de tipul micromanagementului, adică proiecte greşite şi clienţi furioşi.
3 Este exagerat de prietenos
Chiar dacă orice şef îşi doreşte să fieperceput de angajaţi ca o persoană prietenoasă (ceea ce nu este rău în sine), în timp, acest lucru se poate dovedi o greşeală. De ce? La un moment dat, când va trebui să ia şi decizii madure pentru oamenii săi, unii dintre aceştia ar putea fi tentaţi să profite de relaţia de prietenie. Asta nu înseamnă că managerul nu trebuie să socializeze cu ei, ci că ar fi bine să păstreze un echilibru între a le fi prieten şi a le fi şef.
4 Nu ştie ce anume îi motivează echipa
Câţi lideri ştiu ce îi motivează cu adevărat pe oamenii din echipele lor? Mulţi dintre ei fac adesea greşeala de a presupune că angajaţii lor lucrează doar pentru bani. Ei bine, lucrurile sunt parţial adevărate. Dacă s-ar interesa, ar afla că pe unii îi motivează un program de lucru flexibil sau un pic de timp liber din când în când, pe alţii, responsabilităţile suplimentare, recunoaşterea valorii lor, anumite cursuri de perfecţionare sau chiar o relaţie de prietenie.
5 Recrutează pe fugă
O altă greşeală des întâlnită în rândul conducătorilor de companii este recrutarea pe fugă, care are drept consecinţă angajarea unor persoane nepotrivite (necooperante şi neproductive) pentru echipă. Adesea, acestea au nevoie de instruire suplimentară şi, mai grav, îi încetinesc pe ceilalţi. Mai mult decât atât, dacă nu vor reuşi să se adapteze şi vor pleca, timpul şi resursele investite în cursurile de training se vor fi consumat degeaba. Un lider poate evita uşor această greşeală învăţând cum să recruteze în mod eficient şi fiind exigent cu oamenii pe care îi angajează.
6 Nu reprezintă un model pentru echipă
Orice lider trebuie să fie un model pentru oamenii lui. Asta înseamnă că, dacă aceştia stau peste program, este firesc ca şi el să rămână cu ei. Sau că, dacă organizaţia are anumite reguli interne (cum ar fi aceea de a nu mânca la birou), trebuie să se subordoneze şi el acestora. Acelaşi lucru este valabil şi atunci când vine vorba despre atitudine. De pildă, dacă şeful este o persoană negativistă, ar trebui să se aştepte ca şi oamenii lui să fie la fel. Concluzia: pentru caun manager să modeleze cu uşurinţă comportamentul echipei, e nevoie să înceapă, obligatoriu, cu al lui.
7 Nu deleagă
Există o categorie de manageri care nu vor să delege pentru că simt că nimeni în afară de ei nu poate face treaba ca la carte. Ei bine, un astfel de comportament nu va face decât să declanşeze în timp tot felul de blocaje. E ca un cerc vicios! Dacă nu au încredere în competenţele oamenilor din echipă, automat nu vor avea timp să se concentreze pe responsabilităţile specifice. Însă mai grav este că îi vor împiedica pe angajaţi să se dezvolte, să crească.
8 Nu îşi înţelege funcţia
Unii lideri nu se obişnuiesc cu faptul că, din momentul în care au avansat în funcţie, responsabilităţile lor sunt altele decât cele pe care le aveau înainte. Cu alte cuvinte, uită sau nu înţeleg că acum au un alt job şi că, deci, va trebui să apeleze la un set diferit de abilităţi pentru a creşte şi a deveni cu adevărat eficienţi. Nu e nevoie decât de un exerciţiu de sinceritate pentru a ne da seama de un lucru simplu: datorită (şi nu din cauza) greşelilor devenim mai umani, mai înţelegători cu noi înşine şi cu cei din jur, ajungem să ne cunoaştem mai bine propriile limite şi să le depăşim. Cu alte cuvinte, greşelile au o mare virtute: aceea că ne lărgesc experienţele şi ne micşorează egoul.
Citeşte şi Lecţii pe care le-am învăţat din greşeli făcute cel puţin o dată
(Foto: Joe The Goat Farmer, www.flickr.com)
