Omul de afaceri Florentin Banu este asociat, în general, cu numele brandului „Joe”, o companie producătoare de napolitane, pe care a fondat-o în octombrie 1994. Afacerea a reușit să se dezvolte atât de mult încât în anul 2000 „Joe” a fost vândut conglomeratului Nestlé.
Florentin nu s-a oprit la napolitane, ci a încercat să dezvolte și o afacere de supermarketuri, Artima. Lanțul de supermarketuri a fost vândut, în 2005, fondului de investiţii PEF (Polish Enterprise Fund), pentru 17 milioane de euro, iar doi ani mai târziu , el a fost cumpărat de Carrefour pentru suma de 55 milioane de euro.
În prezent, Florentin Banu se ocupă de trei start-up-uri care împreună formează grupul Banuinvest: Banuconstruct (bazat pe dezvoltarea și construirea de imobiliare în Timișoara), Banusport (un complex sportiv din Timișoara, născut din pasiunea lui Florentin Banu pentru badminton) și Interpart Production (afacere cu mase plastice și matrițe).
Succesul în afaceri de care se bucură Florentin şi prezenţa sa pe lista invitaţilor la Business Days Bucureşti ne-a provocat să îi lansăm câteva întrebări pentru a vedea cum l-au format experiența de fost antrenor de badminton și cea de fost șofer de taxi în a deveni un bun antreprenor. Am aflat și care au fost urmările crizei economice pentru el, dar și cum consideră Florentin că ar trebui să fie un lider în zilele noastre.
Într-un studiu realizat de psihologi americani, ei demonstrează că sportul ajută oamenii să își dezvolte spiritul antreprenorial. Cum v-a ajutat badmintonul în cariera de businessman?
Sportul m-a ajutat extraordinar de mult în cariera mea, chiar dacă nu am conștientizat mult timp acest lucru . Pot spune că sportul de performanță (nu cel de întreținere sau agrement) este un act educațional de o complexitate deosebită.
Fiind un sport individual, am învățat să am încredere în mine și în forțele mele. La 16 ani, aveam deja o personalitate formată care s-a dezvoltat permanent pînă când am ajuns să coordonez sute de oameni sau milioane de euro fără nici un fel de emoție.
De asemenea, sportul m-a învățat că dacă nu dai nu ai ce să ceri. Nu poți câștiga dacă nu faci antrenament. La fel și în antreprenoriat: nu poți avea succes dacă nu muncești.
Sportul m-a învățat că dacă ai pierdut un meci nu ți-ai distrus cariera. Și în afaceri, dacă ai un mare insucces nu ai voie să te oprești și nu înseamnă că nu vei mai avea din nou succes.
Şi tot sportul mi-a demonstrat că disciplina (un element incompatibil cu gena mea) este una dintre cheile principale ale succesului. 100% aplicabil și în antreprenoriat .
Ce v-a învățat experiența de șofer de taxi și ce ați aplicat în afaceri?
În taxi, am învățat să respect munca de orice fel și continui să o respect, am învățat ce înseamnă civilizația. Am avut contact cu mii de clienți din Viena și am înțeles ce înseamnă un popor civilizat. Am încercat întotdeauna să desfășor afaceri civilizate. Am învățat că oricât ai munci nu poți face avere din munca de angajat. Dacă vrei să faci bani adevărați trebuie să devii antreprenor.
Cum a pornit Joe?
Joe a pornit din ambiția mea și a unchiului meu de a ieși din mizeria materială în care trăiam. Am căutat permanent , conștient și inconștient, oportunități de afaceri până când am reușit cu Joe. Puteam începe orice altceva, nu conta. Important era să facem bani ca să scăpam de sărăcie.
Începutul propriu-zis a a avut loc într-un magazin de tip discounter din Viena: am analizat o napolitană de 50 g care era atât de ieftină încât nu îmi dădeam seama cum de se poate realiza așa ceva. Am mers pe fir în sus și, după multe peripeții, și cam la vreo doi ani de atunci, s-a născut Joe.
Cum v-a influențat criză economică cursul afacerilor? În sus sau în jos?
Criza pe care nu am vrut să o recunosc la începutul anului 2008 a avut un efect definitoriu asupra afacerilor mele imobiliare. În tot anul 2009, am vândut cât în luna februarie 2008. Sunt mândru de echipa mea pentru că acum, în 2013, încă suntem în picioare și nu am fost nevoiți să intrăm în insolvență. Menționez că BCR a avut o atitudine pozitivă exemplară privitoare la această situație.
În urma crizei, am pierdut cîteva milioane de euro, ajungând înapoi la nivelul anului 2005-2006. Dar ţinând cont de anvergura crizei, sunt mulțumit de situația actuală și sunt bucuros că nu a fost mai rău.
Ce valori sunt esențiale pentru antreprenori?
Realismul, munca şi competența.
Cum v-ați descrie ca lider sau cum ați vrea să fiți privit de angajații dumneavoastră, în calitate de lider?
Sunt convins (cu riscul de a nu fi modest) că aș putea fi un lider foarte bun. Cred că am demonstrat asta în anii trecuți. Acum, sunt plictisit și fără nici un chef de leadership. Până la urmă „it is always the same”, iar eu m-am cam săturat.
Sincer, nu prea mă interesează cum mă privesc angajații că leader. Trebuie să am grijă ca ei să fie motivați și să își facă treaba (dar asta nu se poate decât dacă mă văd bine). Leaderul trebuie să îi motiveze, dar așa cum am mai spus, m-am cam plicitisit să tot motivez oameni. Țin mult la angajați și încerc să îi înțeleg cât pot de mult. Sunt revoltat că foarte mulți oameni cu demnitate și cu bune valori morale sunt nevoiți să trăiască în mocirla din țara noastră.
Mă străduiesc cât pot să fiu corect și să nu mă implic sentimental. Fac ce am de făcut și cam atât.
