Cornel Manaz, un tânăr om de afaceri din Suceava, ne poate oferi o lecție de viață despre determinare. Abandonat de mamă la naştere și crescut la orfeliant, Cornel conduce o afacerea cu o cifră de afaceri de 6 miliarde de lei vechi pe an.
În mai 1986 se năștea Cornel. Cea care i-a dat viaţă a părăsit maternitatea şi l-a lăsat acolo. Asistentele l-au botezat, apoi a fost preluat de un orfelinat şi a intrat în statistica ”număr de copii abandonaţi la naştere şi crescuţi în centre de plasament”.
La orfelinat, însă, hrana era insuficientă, dar Cornel a descoperit repede că poate avea mâncare suplimentară dacă ajută în gospodăriile din vecinătatea orfelinatului.
”Mergeam şi întrebam dacă nu au ceva de lucru – curăţenie în curte, strâns buruieni pentru animale, din astea. Dacă nu-mi era foarte foame, mergeam cu o plasă pentru strâns iarba şi primeam o felie de pâine. Dacă voiam mai multă mâncare, mergeam cu un sac. Munceam şi primeam mâncare. Dacă aş fi suferit de foame înseamnă că nu îmi plăcea să muncesc”,a declarat Cornel pentru Monitorul de Suceava.
Atitudinea față de muncă, preluată de la prima familie
După Revoluție, lângă orfelinatul în care era Cornel şi-a stabilit sediul o fundaţie germană, cu doi voluntari tineri: familia Ibi şi Olaf Lippold. L-au plăcut de la început pe puştiul care îi întreba zilnic dacă îi poate ajuta la treabă şi au obţinut acceptul orfelinatului ca băiatul să locuiască împreună cu ei.
La fundație a învăţat limba germană şi a deprins atitudinea nemţească faţă de muncă şi responsabilităţi. Când era în clasa a VIII-a, însă, stagiul celor doi voluntari în România s-a încheiat. Cornel s-a întors în orfelinat, apoi a fost transferat la un centru de plasament din Gura Humorului. Primul şoc au fost tăvile pentru mâncare din sala de mese. În celelalte orfelinate, fiecare fel de mâncare era servit în farfurie, de tablă sau porţelan, dar farfurie. La Humor, mâncarea le era dată copiilor în tăvi de tablă compartimentate.
”În clasa a IX-a eram imun la foarte multe lucruri. Nu mai aveam iluzii, nu mai aveam aşteptări, ca să n-am dezamăgiri”, a rememorat omul de afaceri.
Muncă pentru studii
Mai târziu, Cornel s-a înscris la Știinţe Economice, la Universitatea ”Ștefan cel Mare” din Suceava. Ulterior, a aplicat pentru o bursă Erasmus în Austria, a obţinut-o, dar a fost nevoit să renunţe pentru că nu a avut diferenţa de bani pentru a acoperi costurile de întreţinere pe perioada studiului la Viena. Nu a cerut de la nimeni, a muncit mai mult pentru a avea propriii săi bani.
În ultimul an de studii şi-a înfiinţat o firmă de amenajări. Singur. El director, el angajat. În 2009, a văzut într-o parcare în Bistriţa o maşină a unui concern austriac. Ocupanţii maşinii făceau o pauză, iar Cornel s-a dus să-i întrebe dacă au colaboratori în România. La răspunsul lor negativ, le-a dat cartea lui de vizită şi le-a spus să-l sune, dacă vor să aibă. În 2010 l-au sunat, doar că voiau un colaborator care să aibă maşină.
”Aveam 1.500 de euro strânşi. Am căutat o maşină potrivită în Germania, am găsit un Mercedes Vito care costa 10.000 de euro. L-am sunat pe neamţ, i-am spus că am un avans de 1.500 şi am nevoie să cumpăr maşina asta. L-am întrebat dacă mă creditează un an. Dacă îmi merge bine, plătesc maşina, dacă nu, i-o restitui şi pierd banii de avans şi ce reuşesc să-i mai plătesc lunar. A zis ok şi am făcut târgul. Am achitat maşina şi am folosit-o până anul trecut, când am donat-o unei familii cu şapte copii”, a povestit Cornel.
”Sunt motivat să-i ajut pe cei care nu stau într-un colţ şi-şi plâng de milă”
Astăzi, mica lui firmă, CM Montage, are exclusivitate pentru montarea şi amenajarea magazinelor concernului Deichmann în Europa de Est şi contractul de mentenanţă pentru această companie.
Cu şase, opt angajaţi pe care îi plăteşte foarte bine, Cornel Manaz a ajuns cu firma sa la o cifră de afaceri de 6 miliarde de lei vechi pe an. Acum doi ani, s-a căsătorit cu Iuliana, web designer în IT, care îl va ajuta să-şi diversifice activitatea. De comun acord, au decis ca anual să investească 10% din profit în cauze sociale.
”Mi-a dat Dumnezeu mai mult decât am meritat. Sunt motivat să-i ajut pe cei care nu stau într-un colţ şi-şi plâng de milă. Pe oameni trebuie să-i ajuţi să se dezvolte pentru că dacă doar îi hrăneşti, stagnează. Un an îi sprijin, dar pe urmă vreau să văd contribuţia lor pentru a-şi face viaţa mai bună”, este principiul după care se călăuzeşte Cornel.
(Foto: Sebastiaan ter Burg/www.flickr.com)
