Abrogarea „taxei pe stâlp” ar fi cea mai bună măsură

de Mirela Şerban, Managing Partner, R&M Audit Contabilitate

 În ședința sa din 20 mai, Guvernul a hotărât ca un număr de 27 de taxe și tarife parafiscale să fie eliminate sau comasate. Prin ordine de ministru sau decizii ale președinților de instituții care gestionează tarife, ar urma să fie reduse încă 65 de taxe, fiind vizate astfel în total 92 de taxe parafiscale.

Cele 92 de taxe pe care autorităţile doresc să le elimine sau să le comaseze au un impact extrem de redus asupra firmelor: în primul rând, sumele implicate sunt foarte mici, mai ales faţă de volumul taxelor care rămân în vigoare, iar în al doilea rând, acestea nu stimulează nici un sector de activitate şi nici angajările. Singurul beneficiu pe care îl vedem în acest demers este reducerea birocraţiei şi a perioadei necesare îndeplinirii activităţilor respective (căci oamenii nu vor mai pierde timpul la ghişee ca să achite aceste taxe), precum şi reducerea costurilor legate de administrarea unor taxe de mică valoare.

Mai avantajoasă ar fi fost eliminarea oricărei taxe ce presupune o administrare costisitoare şi a oricărei măsuri care aduce doar colectări reduse. Spre exemplu, acele notificări transmise firmelor prin poştă ar trebui eliminate, întrucât presupun un întreg sistem de administrare, vizează chiar şi restanţe (regularizări) de câţiva lei şi nu generează mari colectări la buget.

 Impact negativ

Aceste măsuri trebuie privite în contextul ultimelor luni, când, de exemplu, a fost introdusă impozitarea construcțiilor speciale, resimţită puternic de companiile care administrează parcuri logistice şi imobiliare, care s-au luptat asiduu cu criza în ultimii ani şi care ar fi avut nevoie de facilităţi, nu de o împovărare suplimentară. De altfel, impozitul pe construcţiile speciale va avea un impact major asupra firmelor din domenii precum imobiliare, telecomunicaţii, minerit, energie şi agricultură, fiind practic un impozit pe investiţie. Mulţi nu mai vor să aducă îmbunătăţiri construcţiilor de frica acestor taxe, iar alţii iau în calcul demolarea anumitor construcţii pentru a nu plăti acest impozit. Pe baza analizei portofoliului nostru de clienţi, estimăm că impozitul pe construcţiile speciale majorează impozitele parcurilor logistice în medie cu aproape 20%. De asemenea, în agricultură, aceeaşi impozitare creşte în medie împovărarea fiscală cu cca. 8%. Iar aceste efecte negative pentru mediul de business – în special pentru sectoarele precizate, dar nu numai – nu sunt contrabalansate de facilităţi. De exemplu, recenta reglementare privind scutirea de impozit pe profitul reinvestit nu include în categoria investiţiilor construcţiile, terenurile şi nici construcţiile speciale.

De altfel, în forma sa actuală, reglementarea privind scutirea de impozit a profitului reinvestit nu favorizează foarte mult nici firmele mari şi nici IMM-urile. În ceea ce priveşte firmele mari, acestea ar fi putut investi în active precum construcţii, terenuri agricole etc., dar acestea nu sunt eligibile pentru facilitatea respectivă; în al doilea rând, companiile mari îşi dezvoltă, în general, planuri de investiţii pe termen mediu şi lung, iar scutirea în cauză este aprobată pe un termen prea scurt pentru acestea, respectiv de 2 ani. Această reglementare nu este foarte favorabilă nici în ceea ce priveşte IMM-urile, întrucât multe dintre aceste firme aşteptau scutiri pentru alte investiții, mai mici, dar importante pentru dezvoltarea lor, precum calculatoarele, maşinile sau chiar şi softurile, dar acestea nu sunt incluse în reglementarea apărută privind impozitul reinvestit.

În ultimii ani, a crescut fiscalitatea

În principal, orice eliminare, reducere, comasare trebuie să aibă în vedere contextul acestei reduceri, respectiv strategia urmată. Măsurile trebuie să aibă în vedere creşterea consumului, dar şi analiza permanentă, astfel încât să fie diminuat riscul apariţiei falimentelor, care conduc la creşterea şomajului. În ultimii ani, am avut majoritar o creştere a fiscalităţii, cu impact negativ asupra sectorului privat. Modificarea accizelor şi creşterea cursului de calcul al accizelor nu au impulsionat deloc piaţa, cu impact direct asupra brandurilor locale şi asupra consumului, TVA-ul nedeductibil la maşini şi combustibil a pus frâne relansării pieţei auto, la fel şi creşterea impozitelor locale pentru autoturismele cu capacitate cilindrică mare. La toate acestea, să adăugăm faptul că penalităţile sunt plătite doar de contribuabil (dar statul poate întârzia oricât rambursările către firme, fără să fie penalizat, în mod direct), impozitarea dobânzilor, şi aşa foarte mici, majorarea TVA-ului, unde avem o colectare extrem de slabă, impozitarea suplimentară a clădirilor deţinute ca a doua-a treia proprietate etc. (fapt ce nu stimulează  investiţiile, ci duce la descurajarea acestora, cu impact direct asupra sectorului imobiliar), taxa pe stâlp…

Având în vedere întregul context economic şi investiţiile care sunt sistate ca urmare a „taxei pe stâlp” (fapt ce declanşează riscuri imense pentru anumite industrii şi nu numai), abrogarea ei, în opinia mea, ar fi cea mai bună măsură, ca parte dintr-o strategie coerentă. În rest, ne putem măcar „cârpi” doar cu impozitarea valorii rămase de amortizat şi neimpozitarea celor aflate în conservare.

 Unele efecte pozitive

Există însă şi măsuri noi, care au un impact pozitiv asupra mediului de business. De exemplu, începând cu 1 ianuarie 2014, s-a reglementat regimul fiscal pentru societăţile de tip holding, sub forma scutirilor de impozite pentru dividende, câştiguri de capital, venituri din lichidarea persoanelor juridice, cu condiţia deţinerii a minimum 10% din acţiuni, pe o perioadă de minimum 1 an şi a existenţei unui tratat de evitare a dublei impuneri cu statul în care există respectiva deţinere.

O altă modificare benefică începând cu 1 ianuarie este posibilitatea optării pentru ca anul fiscal să fie diferit de anul calendaristic, această modificare fiind deosebit de importantă pentru acele companii care erau obligate să raporteze în România pe anul fiscal calendaristic, iar către societatea-mamă, pe altă perioadă fiscală; se elimină astfel raportarea dublă.

Şi în ceea ce priveşte TVA-ul, anul 2014 a venit cu anumite corecţii: pentru bunurile furate, distruse sau pierdute, în cazul în care aceste fapte sunt demonstrate în mod corespunzător, cu acte doveditoare emise de organele judiciare, nu se mai datorează TVA (până în prezent, scutirea era valabilă doar pentru calamităţi naturale sau cauze de forţă majoră, precum şi pentru cele constatate în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive).

Comparaţie a taxării în România cu cea din alte ţări din regiune/Europa

Statele membre UE (şi nu numai) îşi direcţionează acţiunile în sensul creşterii economice: lărgirea sferelor de impozitare şi reducerea sau menţinerea cotelor de impozitare, reducerea nivelului de taxare a forţei de muncă şi creşterea taxelor indirecte. Cota de TVA din România, de 24%, ne situează în topul celor mai ridicate ţări (Ungaria – 27%, Suedia, Danemarca – 25%), cota medie standard fiind de aproximativ 21%. În privinţa impozitul pe profit, ne situăm la limita de jos, cu 16%, alături de Lituania – 15%, Irlanda – 12,5%, Bulgaria – 10%, cota medie standard fiind de aproximativ 23%. În privinţa contribuţiilor sociale, ne menţinem aproape de medie, cu 31,9%, cota medie fiind de aproximativ 33%.

Anumiţi paşi au fost făcuţi în sensul sprijinirii mediului de business, dar firmele încă au nevoie de prevederi care să asigure consolidarea fiscală şi încă suferă de pe urma lipsei predictibilităţii şi coerenţei cadrului legislativ fiscal românesc.