de Av. Irina Petrescu, Head of Legal Department, Gi Group România
Promovarea sănătăţii la locul de muncă reprezintă atât o obligație continuă și exclusivă a angajatorului, cât și un efort comun al angajatorului și al angajaţilor de a asigura securitatea, sănătatea şi confortul oamenilor la locul de muncă, indiferent că munca se prestează la sediul angajatorului sau la domiciliul/reședința angajatului.
Raporturile juridice de muncă dintre angajați și angajatori se derulează, de regulă, la sediul angajatorului, dar, pentru dinamica activității economice impusă societăților comerciale și pentru politica de reducere a costurilor, pe un cadru legal favorabil angajatorilor, munca la domiciliu se constituie într-o soluție win-win angajator-angajat, cel puțin pentru anumite categorii de angajați.
În contractul individual de muncă
Prin contractul de muncă, angajatorul poate conveni cu angajatul ca o parte din timpul de lucru să fie desfășurat la sediul angajatorului, iar cealaltă parte să fie desfășurată la domiciliul/reședința angajatului sau integral la domiciliul angajatului.
Munca la domiciliu, reglementată prin Codul muncii, republicat, se stabilește în concret prin contractul individual de muncă, cu specificarea zilelor alocate acestui tip de muncă și a orarului de desfășurare a activității. Acest aspect, al prestării de muncă la domiciliu, va fi menționat și în fișa postului, reflectând faptul că angajatorul a proiectat acest post și cu un astfel de specific, menționând adresa angajatului în prestarea muncii la domiciliu.
Așadar, contractul individual de muncă la domiciliu se încheie numai în formă scrisă şi conţine, în afara elementelor obligatorii impuse prin Codul muncii, precizarea expresă că salariatul lucrează la domiciliu; programul în cadrul căruia angajatorul este în drept să controleze activitatea salariatului său şi modalitatea concretă de realizare a controlului; obligaţia angajatorului de a asigura transportul la şi de la domiciliul salariatului, după caz, al materiilor prime şi materialelor pe care le utilizează în activitate, precum şi al produselor finite pe care le realizează.
Codul muncii îi garantează angajatului care prestează munca la domiciliu, fără a face nici un fel de distincție, toate drepturile recunoscute prin lege şi prin contractele colective de muncă aplicabile salariaţilor al căror loc de muncă este la sediul angajatorului.
În prevederile art. 4 ale Legii nr. 319 din 2006 privind securitatea și sănătatea în muncă este reglementată o singură excepție de la aceste prevederi: „cazurile în care particularitățile inerente ale anumitor activități specifice din serviciile publice, cum ar fi forțele armate sau poliția, precum şi cazurile de dezastre, inundații şi pentru realizarea măsurilor de protecție civilă, vin în contradicție cu prezenta lege”.
Așadar, cadrul legal în materie de securitate și sănătate aplicabil angajaților este incident și acestui tip de angajați, angajatorul fiind obligat să asigure, chiar la domiciliul angajatului, condiții de securitate și sănătate pe cheltuiala sa.
Evaluarea riscurilor
Desigur, legislația în materie de securitate și sănătate în muncă nu este corelată cu specificul muncii la domiciliu, unde avem de-a face cu un spațiu privat, un element necontrolabil de către angajator, iar aducerea acestui spațiu la standardele impuse de către cadrul legal în materie de securitatea în muncă a angajatului este limitată de dreptul de proprietate al angajatului.
Pe cale de consecință, angajatorului îi revine obligația de a asigura securitatea şi sănătatea acestor angajați în toate aspectele legate de muncă, incluzând evaluarea riscurilor, instruirea și informarea, dotarea cu echipamente de muncă și echipamente individuale de protecție, supravegherea sănătății etc.
Documentarea acestor activități se va face conform legii, ca în cazul oricărui lucrător, prin fișa postului, fișa de instruire, fișa de aptitudini, evaluarea riscurilor, plan de prevenire și protecție, tematici de instruire, instrucțiuni proprii etc.
Chiar dacă angajatorul este tentat să aprecieze că angajatul, lucrând de la domiciliu, nu este expus la riscuri majore sau la nici un fel de risc, este recomandabil, luând în considerare răspunderea integrală a angajatorului pentru securitatea și integritatea angajaților săi, să procedeze la o evaluare a riscurilor, astfel:
Etapa 1. Identificarea pericolelor şi a persoanelor expuse
Etapa 2. Evaluarea riscurilor şi clasificarea acestora în ordine prioritară
Etapa 3. Deciderea acţiunilor preventive
Etapa 4. Adoptarea unor măsuri concrete de limitare/eliminare a efectelor negative
Etapa 5. Monitorizarea şi revizuirea acestor riscuri
Trebuie avut în vedere că toate costurile care se impun pentru îndeplinirea condiţiilor de securitate şi sănătate în munca la domiciliu sunt în sarcina exclusivă a angajatorului, iar fiscal sunt deductibile integral la nivelul angajatorului. De asemenea, prestarea de către angajat a muncii la domiciliu nu exclude obligația angajatorului de a acorda angajatului în mod obligatoriu şi gratuit: echipament de lucru, echipament individual de protecţie, dacă se impune, precum și materialele igienico-sanitare.
Totodată, se impune observaţia că Legea nr. 319 din 2006 privind securitatea și sănătatea în muncă, coroborată cu prevederile legale ale normelor metodologice de aplicare (H.G. nr. 1425 din 2006, modificată și completată), nu face nici o referire la acest tip de muncă prestată de către angajat la domiciliul/reședința sa.
Cadrul legal anterior menționat stabilește principii generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale, protecţia sănătăţii şi securitatea lucrătorilor, eliminarea factorilor de risc şi accidentare, informarea, consultarea, participarea echilibrată potrivit legii, instruirea lucrătorilor şi a reprezentanţilor lor, precum şi direcţiile generale pentru implementarea acestor principii. Astfel, legiuitorul dă posibilitatea fiecărui angajator, în funcție de specificul activității sale economice, să elaboreze norme/proceduri/ instrucțiuni proprii, care să prevadă detaliat și într-un mod complex aceste principii aplicabile și la nivelul muncii la domiciliu.
