Alertă majoră în economie! Tot mai multe firme mari intră în insolvenţă

societati insolvente

Deşi, în statistici numărul cazurilor de insolvenţă este în scădere, în spatele cifrelor se ascunde o situaţie alarmantă: tot mai multe firme cu afaceri de peste 1 milion de euro îşi declară incapacitatea de plată, arată o analiză realizată de KeysFin. Mai mult chiar, avem de patru ori mai multe firme în insolvenţă decât ţările din jur.

Peste 4.700 de societăţi au intrat în insolvenţă în primele 6 luni ale lui 2015, în scădere cu 55,98% comparativ cu aceeași perioadă din 2014, arată datele Oficiului Național al Registrului Comerțului (ONRC).

Cel mai mare număr de companii intrate în insolvență, 1.076, a fost înregistrat în municipiul București, în scădere cu 50,74%, în primele şase luni, comparativ cu aceeași perioadă din 2014.

distributia soc insolv

Pe următoarea poziție, se situează județul Bihor, cu 303 companii în insolvență (-62,91%), Timiș cu 284 firme (-40,96%) şi Maramureş cu 276 (+10,74%) – singurul judeţ în care numărul insolvenţelor a crescut faţă de anul trecut.

Statistica mai arată că, din punctul de vedere al riscului insolvenţelor, cele mai sigure judeţe sunt Călăraşi, Harghita, Bistriţa Năsăud, Botoşani, Sălaj şi Teleorman, acolo unde numărul firmelor care au declarat incapacitatea de plată nu trece de 50 de cazuri.

Datele statistice arată promiţător, la prima vedere, însă ascund un fenomen alarmant, dat de efectele intrării în vigoare a Codului Insolvenţelor.
Potrivit experţilor de la KeysFin, Codul insolvenţei a ridicat valoarea-prag a creanţei şi a dublat termenul după împlinirea căruia se poate formula cererea de deschidere a procedurii, valoarea crescând de la 30.000 lei la 40.000 lei, iar termenul de la 30 la 60 de zile. Astfel că legislaţia a făcut o adevărată curăţenie în mediul de business, mai ales în rândul firmelor mici.

Experţii în insolvenţă ne spun însă să nu ne îmbătăm cu apă rece. Marea problemă este că a crescut numărul insolvenţelor în rândul firmelor mari, cu un impact major în economie.

„Scăderea incidenţei procedurilor de insolvenţă se înregistrează, într-adevăr, în rândul societăţilor comerciale cu o cifră de afaceri sub 100.000 euro, însă, în cazul celor a căror cifra de afaceri depăşeşte 1 milion de euro, incidenţa a crescut cu 13% raportat la aceeaşi perioadă a anului anterior (170 de societăţi)”, afirmă avocatul de business Diana Deleanu, de la Rovigo.

Motivul? „Dacă IMM-urile au ajuns în insolvenţă în perioada 2010-2014, în principal din imposibilitatea de a-şi asigura cash-flow-ul, societăţile mari au primit, în majoritatea cazurilor, rescadenţări ale creditelor, perioade de graţie sau prelungiri ale liniilor de credit în aceeaşi perioadă. De anul acesta, creditorii bancari au început să elimine din portofoliu creditele neperformante, astfel încât acest „air-bag” financiar ar putea să îşi diminueze efectul”, a mai spus expertul.

În plan regional

Potrivit statisticilor, media incidenței insolvenței în România este de 45 de cazuri la 1.000 de firme active, de 4 ori mai mare decât media în plan regional. Economia românească conduce, detașat, topul insolvenţelor în Europa de Est.

Una dintre cele mai importante funcţii ale procedurii este aceea de asanare a mediului economic, astfel încât, după numărul mare de cazuri înregistrate în ultimul deceniu, tendința naturală este de stabilizare, spun experții.

În materie de riscuri pe termen mediu şi lung, specialiștii au în vizor, în principal, firmele din domeniul construcțiilor.

„Ca efect al crizei economice, multe societăți din domeniul construcțiilor au rămas în patrimoniu cu imobilele edificate / terenurile achiziționate la un cost ridicat. Întreținerea acestor imobile implică costuri ridicate (inclusiv plata impozitelor). Aceasta ar constitui o vulnerabilitate accentuată pentru societățile care nu vor reuși să vândă aceste bunuri”, a explicat Diana Deleanu.

top 10 domenii insolventa

Paradox economic. Insolvența poate fi un lucru bun!

Sunt mulţi oameni de afaceri care, vorba populară, „fug ca dracul de tămâie” de firmele aflate în incapacitate de plată. Se tem că vor fi atraşi la rândul lor în hora insolvenţelor, iar cum mulți dintre ei nu şi-au pus deoparte „bani albi pentru zile negre”, preferă să rupă orice legătură cu cei contaminați de acest “virus”. O situaţie des întâlnită în economia românească şi mai puțin în alte țări. Motivele? Potrivit experților de la KeysFin, această situație ține de cultura de business deficitară a celor care fac afaceri.

Percepţia generală în România este că insolvenţa este pasul sigur către faliment, ceea ce este complet fals. Dovadă că numărul reorganizărilor de succes din România, deși încă mic, este în continuă creștere, iar conceptul de acordare a unei noi şanse debitorului onest prin procedura insolvenței consacră rolul acesteia de „umbrelă” protectoare”, afirmă analiştii KeysFin.

Avocatul Diana Deleanu, de la Rovigo, spune că a face afaceri cu firme în insolvență poate fi chiar un lucru bun, pentru că aceste companii sunt atent monitorizate pentru a face pași pozitivi spre relansarea afacerilor.

„Contrar percepției publice, este un raport comercial mult mai sigur decât cu o firmă (aparent) solvabilă. Dacă firma solvabilă are control deplin asupra deciziilor de a-şi îndeplini obligațiile contractuale întocmai şi la timp sau nu, societatea în insolvență se află sub un control strict şi permanent al judecătorului sindic, creditorilor şi practicianului în insolvență”, a precizat expertul.

Potrivit art. 85 din Codul Insolvenței, deschiderea procedurii insolvenței ridică debitorului dreptul de administrare (constând în dreptul de a-şi conduce activitatea, a-şi administra bunurile şi a dispune de acestea) dacă nu şi-a declarat intenția de reorganizare; iar în momentul deschiderii procedurii falimentului, dreptul de administrare încetează prin efectul legii.

Cum te protejezi în caz de insolvență?

Firmele aflate într-o relație de afaceri cu o societate comercială în insolventă au câteva metode pentru a se proteja şi a evita orice probleme.

Acestea pot constitui, în primul rând, un cont escrow, care ca destinație păstrarea unei sume până la îndeplinirea unor condiții contractuale, ca garanție a utilizării sumelor pentru destinația stabilită.

Pe de altă parte, pot fi constituite garanții, în special cele reale mobiliare şi pot evita acceptarea biletelor la ordin sau a filelor CEC. Asta dacă există riscul ca sumele aferente acestora să nu mai poată fi încasate din lipsa de disponibilități în contul debitorului.

O altă măsură eficace vizează statuarea unei clauze contractuale de rezervă a dreptului de proprietate etc.

Informațiile din materialul de mai sus sunt culese din barometrul privind starea business-ului românesc, un proiect dezvoltat de KeysFin prin analiza datelor financiare de la societățile comerciale şi PFA-urile active din România, comunicate la Ministerul Finanţelor.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •