Cu emoția la control

de Eugen Dumbravă, Managing Partner, Habar Consulting

Pentru oamenii activi, munca ocupă cel mai generos interval al zilei: nu mâncăm opt ore, nu ne spălăm opt ore, nu mergem la cumpărături opt ore zilnic – deși aici e posibil să existe excepții. Munca, la rândul ei, este îmbibată de emoții – pozitive sau negative. 

happy faces

 

 

 

 

 

 

 

 

Felul în care sunt organizate firmele și practicile lor de management presupune control. Prin urmare, dacă scopul este controlul, emoţia rămâne o problemă greu de stăpânit. Deseori, emoţia poate fi puternică, spontană sau trecătoare. Uneori, ea îi mişcă pe oameni în moduri neaşteptate. Nu degeaba, în primul deceniu al secolului trecut, emoția a fost interzisă sau reglementată în organizaţii, în încercarea managerilor de a o controla ca pe o forţă de nestăpânit, considerându-se că are un potenţial distrugător pentru bunul mers al lucrurilor.

happy girlRealitatea dintr-o organizație este inerent emoţională

Paradoxal, realitatea dintr-o organizație este în mod inerent emoţională. De exemplu, controlul însuşi și reacțiile la acesta se bazează pe emoţii. Indiferent de rolul tău într-o companie sau de măștile purtate la job, vezi la cei din jur sau la tine: iritare, frică, ostilitate, vinovăție, tristețe, jovialitate, siguranță de sine, atenție, timiditate, oboseală, seninătate sau surpriză. Toate, manifestate adecvat, în exces ori patologic.

Lucruri obișnuite ne mână emoțiile, care la rândul lor ne ghidează după cum vor și rareori după cum am vrea sau după cum ar fi potrivit pentru situațiile prin care trecem ca actori sau spectatori. O banală întrunire operativă, o lungă ședință de board, o inopinată întâlnire de proiect sunt furnizoare autorizate de emoții vechi sau noi. Emoții învățate sau emoții împrumutate. Emoții proprii și emoţii induse. Emoții permise și emoții interzise. Emoții calde și emoții reci. Emoții activatoare de stres și emoții contradictorii, greu de suportat ori de controlat. Când ești nevoit să suporți cuvintele de umplutură, lipsite de acțiune – cuvinte despre care ştii bine că vor duce, ca de obicei, doar nicăieri – ale unei astfel de întâlniri, te trec toate emoțiile. De la rece la cald și invers. De la furie și dispreţ la acceptare vinovată, întrucât nu ai încotro – trebuie să participi pentru că vrei să-ți dezvolți echipa/proiectul sau ai rate. Deciziile care se iau în astfel de întâlniri uneori te inspiră și încântă, alteori te sperie sau scârbesc. Felul în care ți se comunică la locul de muncă te impresionează, te entuziasmează sau sună stânjenitor și rușinos. Trebuie să convingi minți slabe, te iriți; trebuie să ții piept minților tari, ești uimit și îndrăznești. Trebuie să suporți un client care procesează greu informațiile de la tine, repeți, parafrazezi, dai exemple din copilărie ca să te faci înțeles și apoi pleci acasă cu toată iritarea din acea zi. Monitorizezi unul sau mai mulți subalterni care uită mereu câte ceva din agenda zilnică, până simți epuizarea și dezgustul. Ești nevoit să fii cu ochii pe fumători sau pe cei din echipa ta care întârzie la muncă, confirmând că e normal să ajungi să fii obosit sau trist din cauza efortului depus. Ai câțiva leneși în echipă și ai epuizat toate metodele de coaching sau de procedură internă fără rezultate, e normal să fii nervos, ostil sau să te simți de condamnat. Vine un șef nou la conducerea departamentului, eficient precum un balon de săpun – te lași puţin cuprins de disperare. Vine un șef nou cu idei din viitor și cu o viteză de implementare supersonică, te ia în primire oboseala și o oarecare nemulțumire de sine. Și am putea continua aşa pentru câteva numere bune ale acestei reviste.

Ce spun studiile?

Întrucât gestionarea emoțiilor este un instrument foarte util pentru liderii eficienți, am realizat un studiu în vara anului 2013, în patru companii, lidere de piață pe segmentul lor de acțiune, cu scopul de a observa care este impactul emoțiilor negative asupra autocontrolului. În studiu, au fost implicați 94 de participanți, în mare parte aflați în poziții-cheie, cu vârste cuprinse între 24-57 de ani, 39 fiind bărbați și 55 femei, 88 – cu studii superioare și şase – cu studii medii. Datele obținute au confirmat că oamenii cu valori mari ale emoțiilor negative aveau un nivel scăzut al autocontrolului. În plus, autocontrolul poate scădea odată cu creșterea vârstei. S-a confirmat, de asemenea, că mediile puternic competitive pot fi considerate surse ale emoțiilor negative la locul de muncă. Chiar dacă nu am avut suficiente indicii despre cultura organizațională a companiilor implicate în studiu, pentru a ști în ce mod este realizat controlul sau în ce fel este perceput de către angajați, am presupus totuși că emoțiile negative au intensități diferite în cele patru companii evaluate. De câte ori ai întâlnit la job cerințe extreme sau aberante, comunicate distorsionat sau toxic, o încărcare mare a rolului tău, termene-limită imposibile sau vreo amenințare de pierdere a slujbei, fii sigur că acestea au însemnat tot atâtea prilejuri de pierdere a energiei emoționale, care în timp duc la epuizare. Când te întrebi, ca lider sau ca organizație, de ce lipsesc anumite comportamente flexibile, de ce puterea de concentrare e modestă sau de ce relațiile sunt ostile, o parte dintre răspunsuri le poţi găsi în felul în care angajații își gestionează emoțiile negative.

Soluțiile pentru gestionarea emoțiilor nu sunt la îndemâna amatorilor. Din nefericire, conducătorii de companii, managerii sau antreprenorii merg deseori cu nesăbuință pe mâna amatorilor. Pe mâna celor ce știu să facă impresie, PR sau să stoarcă lacrimi de admirație. Pe mâna furnizorilor relativ euforici. Pe mâna furnizorilor de spectacol motivațional, banal, pe mâna vorbitorilor acreditați de mase, știut fiind faptul că majoritatea oamenilor nu vor să afle adevărul, ci doar ceva care să le reconfirme starea prezentă, confortul. Ca și consumatorii lor, acești furnizori devin specializați în generalități.

Ce e de făcut?

Ca soluții posibile, extrem de generale, la nivel personal, aș menționa:

  • pentru a reuşi într-o dispută, să vorbești 20% și să asculți 80 % – cei care ştiu vorbesc puțin;
  • pentru a domina o situație aprinsă, pune întrebări la nesfârșit;
  • pentru a răspunde adecvat unei situații dramatice, fă un pas înapoi pentru câteva momente și lasă un spaţiu necesar între cele întâmplate și cea mai bună idee sau acțiune;
  • discută cu cineva despre lucrurile care te irită sau te înving zilnic;
  • caută-ți un model și urmează-l;
  • identifică-ți o pasiune sau un proiect de viață care să se balanseze frumos cu ceea ce faci la job.

La final, aș spune că fiecare are depozitul lui emoțional. Chiar și cel care nu face nimic e încărcat de emoție, pentru că nu știe niciodată când termină, iar tensiunea aceasta ascunde emoție și uzură. Avem emoții la toate nivelurile: la BAC, la întâlnirea cu o fată frumoasă / băiat bun, la diverse examene, la interviul pentru un job mai bun, la administrarea unei recompense ori sancțiuni, la plecarea sau sosirea din vacanță, în management, în vânzări, în producție, în creație, în servicii etc. Importantă rămâne gestionarea emoțiilor într-o formă sănătoasă pentru om, astfel încât stresul sau combustia internă să aibă valori normale și să reducă riscul îmbolnăvirii pentru proprietarul de drept al depozitului de emoții.