De la 1 iulie, ștampila nu va mai fi obligatorie. Renunţarea la utilizarea acesteia ar putea duce însă la situaţii neplăcute şi probleme pentru instituţii, susţine Florin Pantelimon, Managing Partner Rubin 2000, importator şi distribuitor autorizat de ştampile şi accesorii Trodat.
Ştampila este un element de personalizare şi de siguranţă pentru orice firmă, organizaţie a statului sau din domeniul financiar-bancar din România pentru transmiterea oricărui document „oficial”.
Citește și: Ștampila va dispărea din România, de la 1 iulie
În acest sens, Manager Express a discutat cu Florin Pantelimon despre probleme care s-ar putea ivi din cauza lipsei ștampilei de pe unele documente, despre migrația spre semnătura electronică, precum și despre părerile românilor cu privire la utilitatea ștampilei.
Cât timp credeți că se va mai folosi ștampila?
Răspunsul este simplu: cât se vor utiliza documente printate pe hârtie, ştampila se va folosi în continuare ca element de autentificare.
Credeți că oamenii vor migra cu ușurință spre folosirea semnăturii electronice? De ce?
Nu cred că românii vor migra cu uşurinţă spre semnătura electronică. Din punctul meu de vedere, principalul motiv ar fi cel legat de costuri: pe lângă costul iniţial de emitere, va trebui achitat un cost anual de reînnoire. Costurile nu sunt mari, însă nu ştiu câte companii vor alege să achite acel cost de reînnoire când pot scăpa de această „problemă” mult mai rapid prin utilizarea unei ştampile care, odată realizată, se poate folosi ani de zile, fără costuri ulterioare.
Care este percepția românului cu privire la utilitatea ștampilei?
Din experienţa mea, am identificat 2 categorii de români: cei care folosesc ştampila şi ştiu cât de mult îi ajută la menţinerea fluxului administrativ, la identificarea documentelor şi până la arhivarea lor şi cea a oamenilor care nu o folosesc şi o consideră simbolul birocraţiei. Acest lucru este determinat de faptul că majoritatea procedurilor aplicate de către funcţionarii publici sunt extrem de complexe şi impun, în mod obligatoriu, prezentarea unor anumitor documente cu ştampila societăţii.
Credeți că legislația prin care se permite nefolosirea ștampilei e un pas înainte pentru România?
Aşa cum am mai spus, ştampila este un element important de autentificare şi siguranţă. Eliminarea ştampilei ar facilita apariţia de acte şi contracte false. Colaborăm cu companii din Europa şi am observat faptul că folosesc ştampila pe facturi şi pe contracte, de exemplu, însă, spre deosebire de noi, aceştia folosesc şi timbrele seci ca soluţie sumplimentară de autentificare. De asemenea, ştampila este intens folosită în depozite, pentru indentificarea datei şi orei de intrare sau ieşire a mărfii, pentru înserierea coletelor, etc..
Puteți enumera câteva dintre probleme care ar putea apărea din cauza nefolosirii ștampilei?
Ţinând cont că doar anumite persoane au acces şi dreptul de a utiliza ştampila în cadrul unei companii, se previn astfel multe situaţii cu potenţiale consecinţe negative majore, atât financiare, cât şi de imagine şi organizaţionale: falsificarea facturilor, semnarea unor facturi de către persoane neautorizate ale firmei sau care nu sunt angajaţii firmei, operaţiuni bancare realizate de către persoane neautorizate etc. Potenţialele pericole care ar apărea odată cu renunţarea la utilizarea ştampilei au implicaţii negative mult mai mari decât continuarea folosirii ştampilei în lipsa unor alte modalităţi de securizare a documentelor tipărite
Ce credeți că s-ar putea face, din punct de vedere birocratic, pentru ca România să se alinieze țărilor din vestul Europei?
Ca om de afaceri cu o experienţă de peste 10 ani în mediul de afaceri din România, marea problemă o reprezintă bazele de date neintegrate. E frustrant să pierzi jumătate de zi, bătând drumurile pe la diverse instituţii, pentru a depune o declaraţie, de exemplu. O altă problemă întâmpinată de mine este lipsa dialogului dintre funcţionarul public şi cetăţean. Un funcţionar public pregătit, pus la punct cu legislaţia şi deschis să ajute poate să te scutească de multe drumuri şi poate să îşi indice calea cea mai scurtă de obţinere a unui act.
(Foto: Rubin 2000)
