Suntem obișnuiți să credem că dezvoltarea personală, conceptul de self-help, este menită să ne inspire pentru a deveni cea mai bună versiunea a propriei persoane. Presupunem că trebuie să ne motiveze și să ne mențină conectați la scopurile noastre. Dar chiar reușește? Aceasta este o întrebare pe care industria dezvoltării personale încearcă să o clarifice cât mai bine, scrie success.com, pentru că diferența dintre unde suntem acum și unde vrem să fim este uneori atât de mare încât dezamăgirea de la finalul ”proiectului” este uriașă.
Într-un fel, această industrie este similară cu cea a produselor cosmetice sau a modei. Ne arată vieți și corpuri perfecte care nu pot fi obținute în mod real. Dar chiar dacă suntem conștienți de asta, tot luptăm pentru ele, pentru că ne sunt prezentate ca scopuri de zi cu zi.
Așadar: a persevera pentru a deveni o variantă mai bună a noastră presupune că forma în care suntem acum este suficient de bună?
Este foarte important să înțelegem că industria despre care vorbim nu creează scenarii pentru cazuri reale, ci pentru situații ideale. Mereu vom simți că ne lipsește ceva, iar pentru a compensa, devorăm cărți și cursuri, investim în strategii și planificări și ne inoculăm mantre peste mantre. Iar atunci când lucrurile nu ajung să fie perfecte, exact așa cum ni le-am imaginat, ne simțim abandonați. Sigur că pentru ceilalți vom afișa zâmbetul care spune: „Măcar am încercat, am obținut ceva. Data viitoare voi fi și mai bun”, dar, în sinea noastră, ne învinovățim tot pe noi și lipsa noastră de disciplină.
Arareori, însă, ne oprim și ne întrebăm dacă sistemele în care ne aruncăm sunt bune. Da, este adevărat că toate aceste resurse ne învață foarte multe, că avem ce împrumuta din filozofia unor gânditori, că avem rețete pe care să le putem aplica pentru productivitate sau motivație, dar, în acelaşi timp, învățăm și să credem că nu suntem suficient de buni.
