Elena Klaici: „M-am urcat într-un tir, pe care l-am umplut cu marfă, și m-am întors doar când tirul s-a golit”

Elena Klaici s-a născut şi a crescut în București, tatăl ei fiind sârb, iar mama – româncă. O întâmplare nefericită i-a marcat copilăria, dar a şi maturizat-o şi pregătit-o pentru cariera antreprenorială şi managerială ulterioară.

De la acest moment de cumpănă am pornit discuţia cu Elena Klaici, Managing Partner la Blaxy Premium Resort & Hotel.

Ce s-a întâmplat la vârsta de opt ani?

Mama a trebuit să facă o operație și, din păcate, medicii i-au greșit anestezia și a paralizat. A stat un an în spital pentru recuperare. Azi nu mai este alături de noi. Începând cu acel an, am fost nevoită să-l ajut pe tata cu treburile casei, iar pentru asta mi-a dat în grijă pușculița familiei. Cred că acel moment mi-a deschis apetitul pentru vânzări și m-a ajutat să îmi dezvolt o gândire economică.

Aţi început studiile de drept în Serbia, dar aţi renunţat din cauza conflictelor din zonă. Cum aţi trăit acea experienţă?

Pentru că tata și-a dorit să studiez în țara lui natală, la 19 ani, am câștigat o bursă și am  plecat în 1993 în Nis, un oraș universitar sârb, să urmez Dreptul. Din păcate, războiul civil ce avea loc la acea vreme m-a forțat să renunț la studii, chiar din primul an, și să mă întorc în România. La un moment dat, chiar am trăit un moment de spaimă cumplită, fiind atacați în plină stradă, dar, din fericire, am scăpat fără să fiu vătămată.

Inflația extrem de mare, tensiunile dintre oameni și faptul că devenise chiar periculos să mergi pe stradă m-au determinat să vin înapoi acasă.

Lucraţi de la vârsta de 19 ani, iar prima companie unde v-aţi angajat a fost Rompel. Care a fost primul dvs. job şi cum aţi evoluat pe parcursul celor 12 ani cât aţi lucrat în acea companie?

Primul meu job în compania Rompel a fost în vânzări, dar mărturisesc că făceam de toate. Pentru că mi-am dorit dintotdeauna să știu cum funcționează fiecare segment dintr-o firmă, am încărcat tiruri cu marfă, am stat noaptea în secție să văd cum se fabrică produsele și multe altele.

Am ajuns director de vânzări în scurt timp.

La câţi ani aţi devenit acţionar a jumătate din Rompel? Ce funcţie ocupaţi în acel moment?

Am câștigat încrederea angajatorului și pentru că am reușit să obțin o creștere semnificativă a profitului companiei. Și astfel, după 12 ani de muncă în firmă, mi s-a oferit șansa să cumpăr jumătate dintre acțiuni. N-am stat pe gânduri. Rompel este și acum o firmă profitabilă, anul trecut a avut o cifră de afaceri de aproape un milion de euro.

Cum aţi reuşit să-i câştigaţi încrederea acţionarului principal?

Prin muncă și corectitudine. Mi-a oferit libertate maximă și s-a convins că nu a greșit.

Legat de asta, aș vrea să vă povestesc o întâmplare. La un moment dat, lucrurile nu mergeau extraordinar în firmă. Iar eu eram hotărâtă să vând. Așa că, m-am urcat într-un tir, pe care l-am umplut cu marfă și am plecat în țară, fără să am o țintă anume. Am luat câteva orașe mari la rând și m-am întors doar când tirul s-a golit.