„Nu am descoperit secretul conducerii la distanţă”

„Nu am descoperit secretul conducerii la distanţă”

«Dacă nu vă descurcaţi să ajungeţi, întrebaţi pe cineva şi sigur vă va spune unde este cofetăria Alice». Au fost indicaţiile pe care le-a dat la telefon Alice Pascariu, atunci când am plănuit întâlnirea cu ea. În momentul acela, am primit primul indiciu că afacerea ei este una de succes.

Alice Pascariu deţine cofetăria cu acelaşi nume, undeva în apropiere de Piaţa Iancului, la parterul unui bloc înalt. O cofetărie la care vin oameni din toate colţurile Bucureştiului, pentru că produsele sunt mereu proaspete şi sănătoase. Secretul ei : foloseşte ingrediente naturale, care nu afectează sănătatea oamenilor. Alice are aproape 100 de angajaţi, într-o singură cofetărie şi mărturiseşte că «dacă e nevoie, se vor mai face angajări», însă nu doreşte să se extindă pentru că, spunea ea, «nu am descoperit secretul conducerii la distanţă».

Cum aţi pornit această afacere?

E destul de alambicată povestea. Am pornit din necesitatea de a-mi creşte copiii. La început, experienta mea se reducea la aceea de consumator de produse de patiserie si cofetărie. Am început în 1994, doar cu patiserie, pentru că mi s-a pus la dispoziţie un cuptor de patiserie şi un spaţiu comercial. Atunci m-am gândit că poate aceasta este direcţia în care trebuie să merg. Am pus un afiş în geamul spaţiului pe care îl aveam, pe care am scris « angajez patiser».

A venit o doamnă şi Dumnezeu a vrut să fie o persoană corectă şi devotată, pentru că eu nu mă pricepeam ce anume să cer şi nici cum să conduc o afecere şi am mers pe mâna ei. Ea mi-a spus : «o să facem merdenele», o muncă foarte obositoare, şi dacă nu ar fi fost o persoană corectă, nu i-aş fi cerut niciodată să o facă. Am constatat că de luni până vineri oamenii cumpărau patiserie când mergeau la serviciu, în loc de sandwich-uri. După aproximativ doi ani de zile a apărut cofetăria, pentru că trebuia să existe activitate şi pentru zilele de sfârşit de săptămână, pentru care oricum plăteam chirie.

Care credeţi că este secretul succesului afacerii pe care o conduceţi?

Fără să mă laud, consider că activitatea are succes pentru că am încercat să fac lucrurile de pe poziţia consumatorului şi am urmat reţetele vechi, clasice, luate din manualele de pe care învăţau cofetării în urma cu 30 – 40 de ani. Din acest motiv, multe persoane cumpărau prăjiturelele noastre doar ca sa se laude ca sunt facute in casă. Am creat astfel o nişă, preparând mini prăjiturele, care se vând cel mai bine pentru că sunt potrivite pentru cele mai multe ocazii.

În prezent, câţi angajaţi aveţi?

În jur de 100. Aproximativ 10% dintre ei sunt personal coordonator, restul sunt executanti, cofetari, patiseri, ajutorii lor, încărcători, descărcători materie primă. Cu ajutorul lor am ajuns să producem aproximativ 100 de produse de cofetărie, dintre care 25 sunt tipuri de torturi.

Cum aţi ajuns să vă specializaţi în aceata industrie, să învăţaţi cum se conduce o afacere?

Cu paşi mici. Am dat importanţă feedback-ului clientului şi am fost mai mult autodidactă.

V-aţi gândit să vă extindeţi ?

Nu. Pentru că îmi place să pescuiesc doar cât mănânc. Nu am descoperit secretul conducerii la distanţă. Am constatat că acolo unde nu eşti, lucrurile se întâmplă altfel. Nu neapărat pentru că sunt intenţii de a se întâmpla altfel, ci pur şi simplu nu merge la fel. Mă uit la alte cofetării care s-au extins. A devenit industrie, dar s-a pierdut calitatea. Sunt şi avantaje într-adevăr în industrie, pentru că ai un utilaj care îţi uşurează munca. Rezultatele se văd, însă, pe piaţă, din calitatea produselor, din gust. Eu cred că aşa mă menţin pe piaţă, pentru că produsele sunt exact ca cele făcute în bucătăria fiecăruia. Teoretic, ar trebui să am mai puţin de jumătate din oamenii pe care îi am, pentru că sunt utilaje care pot înlocui munca omnului, dar calitatea nu va fi aceeaşi niciodată.

«Eu sunt mulţumită de ceea ce am în prezent»

Ştiu şi faptul că lumea vine din toate colţurile Bucureştiului să cumpere produsele noastre, însă, eu sunt mulţumită de ceea ce am în prezent. Dacă pot să-mi permit o excursie, pentru mine aceasta este cheltuiala maximă. Oamenii care câştigă mult, nu au libertate. Mi-a plăcut să găsesc un echilibru în viaţa. Banii dau putere politică, care pe mine nu mă interesează.

Cum v-aţi adaptat crizei ?

În ultima vreme, am suferit o modificare pe partea de angajaţi. În ultimii trei ani, de când de abia mai răsuflă economia, am început să direcţionăm activitatea pe bază de comandă. Clienţii vin sau ne sună în timpul săptămânii şi comandă pentru sfârşitul săptămânii. A fost nevoie să anjagez personal care să preia aceste comenzi. Am început să acceptăm plata prin bancă pentru a salva timpul clientului. Nu renunţăm, însă, la a lucra manufacturier.

Vă preocupă dezvoltarea angajaţilor? Cum contribuiţi la acest lucru ?

Am constatat, odată cu dezvoltarea acestei cofetării, că am deficienţe de comunicare, cam târziu, e adevărat. Până să încep această afacere nu mă împiedicam de acest lucru. Am constatat că vorbesc şi nu se întâmplă lucrurile aşa cum îmi doream.

Nu reuşeam să-i fac pe angajaţii mei să înţeleagă ce vreau să se întâmple şi atunci mi-am propus să umblu la acele mecanisme care pot face aceste lucruri posibile. În urmă cu câţiva ani, am primit un e-mail despre un curs, în care persoane de specialitate prezintă metodele lor de lucru în ceea ce priveşte comunicarea mai eficientă. M-a atras acest lucru şi mi-am propus să merg. Am fost foarte mulţumită pentru că s-au folosit cuvinte accesibile şi pentru că a atins un subiect care pe mine mă interesa în mod special, acela al vânzătorilor. Trainer-ul spunea că un vânzător trebuie să fie pregătit pentru tot ceea ce întâmpină pe parcursul zilei şi pentru asta trebuie să îşi ia cu el « umbrela ». Pentru că atunci nu am aflat exact ceea ce presupunea această « umbrelă », am continuat să merg, şi cred că nu a fost rău pentru că am înţeles unele lucruri şi s-au văzut rezultatele.

«Provocarea continuă»

Ce anume vă preocupă în continuare?

Provocarea continuă, pentru că ne-am dat seama că folosind margarina şi frişca vegetală, nu este foarte bine pentru sănătatea oamenilor şi am început să înlocuim margarina cu unt, frişca vegetală cu frişca animală. Acest lucru înseamnă atât efort financiar cât şi tehnologie schimbată. Frişca şi untul răspund la alţi parametrii faţă de ceea ce foloseam înainte. Majoritatea cofetăriilor preferă frişca vegetală sau margarina, dar ne-am dat seama că trebuie să ne adaptăm şi acum, la acest moment, pot să afirm că folosim frişca naturală, în proporţie de 99%, pentru că mai rămân produsele de post şi cele de patiserie, unde sunt condiţii speciale de temperatură. Frişca vegetală nu e o chimicală, ea se obţine din ulei de palmier si nu este produsă în laborator. Mai avem de înlocuit actuala ciocolată, mai exact acele batoane de ciocolată, care se găsesc în supermarket-uri şi care conţin grăsimi, cu ciocolata adevărată, care conţine unt de cacao. Acesta ar fi ultimul lucru pe care îmi doresc să îl schimbăm în cofetărie.