Creditul și colectarea de creanțe: câteodată răul poate deveni bun?

Ce salarii cred romanii ca ar merita

Economia creează bani. Atât în perioade de recesiune, când statele cu vulnerabilități în finanțele publice își monetizează deficitele mari și în creștere, turnând datorie nouă peste datoria veche, cât și în perioadele de boom economic. Pe creștere, economia creează bani prin instrumentele tradiționale: mai multă activitate economică, mai multe locuri de muncă, cerere sporită, necesar de bani şi nevoie suplimentară de cash în economie. Și aici intervine creditul.

Creditul în perioade de boom este însă inhibat de facturile plătite în perioade recesioniste: erori de management în acordarea împrumuturilor, forțarea limitelor prudențiale, conflictul etern dintre vânzări și credit, sau pur și simplu de verdictul pieței pentru afaceri vulnerabile: insolvență sau faliment. Este la fel de adevărat că unele companii / consumatori nu plătesc pentru că nu vor, alții pentru că nu pot. Pentru a vedea ce se întâmplă cu aceste sume provenite din procesele descrise mai sus și cum pot ele reintra în circuitul economic, este necesar să observăm dinamicile a două piețe care nu pot fi separate: piața creditului și piața colectării creanțelor.

Piața creditului în 2015

Economia românească a creat bani și în 2015: masa monetară în sens larg (care include numerarul în circulație și în principal depozitele – fie conturi curente, depozite la vedere sau depozite cu scadențe până la doi ani) s-a majorat până la 286,3 miliarde de lei (+9,3%). Creditul neguvernamental și-a inversat tendința de scădere (generată în principal de dezintermediarea financiară) și a reușit o creștere de 3% în 2015, până la 217,5 miliarde de lei. De ce doar 3% în condițiile în care nu vorbim despre un deficit de finanțare al sistemului bancar? (raportul credite/depozite a ajuns în 2015 la 86%, adică din fiecare leu atras de sistemul bancar, au fost plasați în economia privată doar 86 de bani). Spre comparație, în anul de vârf al precedentului ciclu economic de creștere, pentru fiecare leu atras, băncile plasau 1,17 lei în credite (prin multiplicare). Deci nu vorbim despre un deficit de finanțare în 2015 al sistemului bancar. Vorbim despre altceva: incertitudini. Legate desigur de mediul economic extern dar și de performanța anterioară a sistemului bancar din România, care la nivelul anului 2013 ajunsese la 22% din totalul creditelor – neperformanță. Neperformanța este o consecință a unei economii libere, dar este ceva rău. Și totuși economia oferă instrumente pentru ca răul, după ce s-a produs, să poată deveni și bun. Și atunci este necesar să vorbim și cum poate fi recuperată o parte semnificativă din acest rău, și transformată în ceva bun, în scopul reîntoarcerii sumelor și clienților în circuitul economic. Și să observăm instrumentele și evoluția unei piețe din ce în ce mai importante, și în România: colectarea datoriilor, a creanțelor.

Piața colectării datoriilor în 2015 

Un studiu al Asociației de Management al Creanțelor Comerciale (AMCC) – entitate care include 15 companii ce acoperă 80% din piața colectării datoriilor/creanțelor din România, arată dinamica și competitivitatea setului de instrumente utilizat: în 2015, recuperarea datoriilor a înregistrat o creștere de 27% față de anul 2014. În 2015 au fost recuperate 359 de milioane de Euro, în special datorită ritmului mai ridicat de creștere al creanțelor din segmentul Business to Consumers (B2C), segment din care s-au recuperat 331 de milioane de Euro, față de 256,6 milioane Euro în 2014 (+29%).

Creanțele externalizate în 2015 în segmentul Business to Consumer

Segmentul creanțelor externalizate poate și trebuie să fie împărțit în funcție de destinatarul lor: domestic (la nivel național) și internațional. Analiza datelor oferite în premieră de AMCC permite observarea unor tendințe și sume extrem de interesante pentru ambele categorii.